11 月 14 日的大雾

海洋里的人们来救我们了。他们给我们每人带来了一套防火服和一把三叉戟。巴鲁勒斯说不会有战争，消防员也不敢攻击我们。港务长给予了海上人民信任。旅馆老板埃莉奥诺拉接待了他们。胡克指挥官组织了这次撤离，弹竖琴的伯布莱克斯谱写了出发颂歌，诺福克则敲鼓让大家知道。一夜之间，石油公司的登记册着火了，公共花园里的梧桐树也着火了。消防队员在城镇中滚滚而过，每一次呼吸都燃烧着。出于恐惧，法特玛生下了一条龙，伊格内修变成了一只会说话的蚂蚁，桑给巴尔从灯塔跳进了海里。哈克指挥官的船装满了爆炸力并及时驶离海岸。埃尔巴甘提醒我，11月14日的大雾将会吞噬消防员。我并没有真正效仿他，而是继续抓着消防员，把他们放进冰块里救了出来。终于，第二天，11 月 14 日，大雾消散了。埃尔巴甘带来了他在阿森纳院子里找到的一个风泵，并告诉我像这样吹出微风，让雾气散去。我们都转动了几块手表。傍晚时分，雾散去。我们去码头洗澡。我看到天空中有一些光。而且，我第一次看到两个月亮从水中升起。

“看着火轮降临，带来充足和幸运！

看着太阳升起，灼伤你的脚，看着，看着”……！

罗马尼亚人的呼喊伴随着勇敢的年轻人从山上滚下的火轮，他们在火花的尘埃中奔跑，充满了他们对天地统一的姿态的喜悦。

“地球之轮”中的“太阳的降临”象征着宇宙能量进入地球技术。能源带来“富足和幸运”，但也“烧伤脚”，它也有助于将冲突变成战争。

对巴尔干存在主义的缺乏理解，当然是北约专家对巴尔干存在主义文化的深刻缺乏，引发了人类文明在这个文化宗教时代结束时、在强制建立“新世界秩序”的门槛上可能经历的最不公正的战争之一。

南斯拉夫战争的不道德让我想知道：世界图书馆有什么用处，这个我们所有人都倾注了我们人民精神的容器，将其置于人类理解的基座上并定义了它 - 人类的智慧。

意识之火再次燃烧。愚蠢会为了无关的利益而烧死和杀害那些付出生命代价的人。南欧土地上的春耕是用安装在美国犁上的死亡刀片完成的。创造者 星球大战 他们开始了低俗游戏。大概相信 虚拟现实 他们给自己的痴呆症起了个名字： 巴尔干地区的风暴。

东方国家当然会联合在俄罗斯周围，从而出现北约的新宿敌：东方联盟。

对于像坚果中的坚果一样被各种利益所束缚的罗马尼亚来说，还有什么更好的呢？ 胡桃夹子？

中立！ 仅此而已。罗马尼亚处于一般认识的灰色地带，被忽视、被欺骗、被羞辱和被摧毁，罗马尼亚必须通过遵守多项义务来确保其永久中立，从而保护其居民，例如：

- 不参加旨在备战的政治、军事、经济条约（联盟）；

- 不允许将其领土用作外国军事基地、导弹发射台等的所在地；

– 不生产、拥有或试验核武器。

中立的罗马尼亚将保留其单独和集体自卫的权利、在受到攻击时寻求帮助和得到帮助的权利、以及成为联合国会员国的权利。

“世界新秩序”法院的利益。他们肯定会反对我们的这一姿态，而我们很可能不会得到帮助而保持中立。

早在12月份我推出本期String的主题时， 战争与和平之间的火， 我们希望现实中不会有报道。我不敢想象这些相关词语的力量。

思想诱发现实还是现实的未来落入我们的思想之中？

第五势力！

在非洲或前佐罗亚斯德时代的伊朗 火 被认为是 芬娜 可以移动和进食的生物，吞噬其路径上的一切。禁止向火焰中吹气或吐口水，甚至禁止使用纯净芳香的木材燃烧生理废物（罗马尼亚也是如此）。在普遍文化中 火 加州 元素 它可以是：太阳火、天堂之火、生命之火、地狱之火、宇宙之火、原始宇宙之火、末世之火、普罗米修斯之火、工匠之火、技术之火、祭祀之火，每种都有自己的故事和作用。

火受到尊重：不能侮辱（伊朗、印度）或诅咒（罗马尼亚）；当房屋被拆除时，不得触摸烤箱或壁炉（罗马尼亚），这里和其他国家一样，存在着火的禁忌，避免使用火的名称 - 它被用来 水 或者 光 为了不引发可能变成的火灾 火。

与这些相关 迷信 除了上面的例子，与本期《弦乐与战争》的主题相关的，我还得提醒大家以下最奇怪的事件：我在亚特兰蒂克龙营地的渡轮上，阳光灿烂，我们已故的丹·梅里（Dan Meri）正在读一个故事，他在故事中不断地重复一首歌——一声小鼓，烟雾升起……一次又一次……直到我有这样的印象：烟雾是从船被加热的地板上升起的。很短的时间，他讲完故事后，在课间休息的时候，他到了小屋里来找我。他特别关心并向我透露了令人不安的消息，在他去世多年后的今天，我无法不想起这一点。 对未知的恐惧。 他告诉我：米哈埃拉，我很快就会死，因为我已经遇到了神性，这不会被原谅。它就像一道非常强烈的光，就像一股冰冷的火焰，因为它没有烧伤我。我并不害怕，但我知道我会为到达那里的努力付出代价（它是通过某种仪式练习到达的）。那是八月初。众所周知，Dan 是一名电气工程师、寒冷、电能管理员，于 11 月去世，触电身亡。

我不认为我们正在处理我们所说的：巧合！我认为我们正在处理： 第五势力！

[|我被赋予的火焰

古尔古成本

Cu o zi [nainte s` ia hot`r@rea, diminea\a a fost una obi]nuit`. Zeul se [ntorsese din zborul matinal ]i umplea deja satul de c@ntec. Tat`l de Sus [l a]tepta [n fa\a casei cu fratele mai mic, pentru a-i duce [n p`dure s`-i [nve\e v@n`toarea de maluci printre trunchiurile putrezite. Lui nu-i pl`cea s` v@neze, dar [n\elesese c` era una din [ndatoririle Ta\ilor, printre multe altele care asigurau subzisten\a familiei.

Tat`l de Jos lucra [n gr`dina din liziera p`durii. Asta, da munc`. Grea, dar frumoas` ]i plin` de satisfac\ii. Se [ntorcea acas` cu corpul fr@nt, [ns` cu sufletul u]urat de povara zilnic` a vie\ii. Uualuu spera s` fie ]i el [ntr-o bun` zi tot un Tat` de Jos.

Ceva [l deranja totu]i. Aerul i se p`rea prea [nc`rcat, iar gopii satului prea zgomoto]i, acoperind eforturile Zeului. De]i, [ns`]i muzica [ndemna sim\urile spre activitate, spre desc`tu]are de energii. Tocmai de aceea nu a avut nimic [mpotriv` s` se gr`beasc`. {ns`, ca niciodat`, atmosfera matinal` l-a nemul\umit, lucru ce de altfel i-a ]i trezit nedumerirea, dar a fost probabil ]i unul din motivele neb`nuite ce au impulsionat hot`r@rea de a doua zi.

Cu cozile pelerin` str@nse [n jurul mijlocului pentru a nu-i st@njeni, au intrat [n p`dure [n c`utarea zonelor de copaci pr`bu]i\i. Malucii formau adev`rate comunit`\i [n trunchiurile putrezite, n`p`dite de mu]chi ]i ciuperci ]i acoperite de vegeta\ia luxuriant`. Asta ]i f`cea periculoas` c`utarea lor – dac` cumva le observai prea t@rziu ]i c`deai [ntr-o ambuscad`, animalele erau at@t de iu\i [nc@t rareori reu]eai s` scapi. V@n`toarea de maluci se deprindea [n timp, dup` mult` practic` ]i cu o mul\ime de nepl`cute mu]c`turi ]i zg@rieturi. V@n`torii versa\i aveau un sim\ special, era aproape ca mirosul, dar mai degrab` o senza\ie de miros. Ei, pur ]i simplu, sim\eau apropierea unei astfel de comunit`\i, ce pentru ni]te novici r`m@nea ascuns` p@n` [n momentul [n care c`lcau [n ea. Iar atunci era prea t@rziu. Tat`l de Sus al lui Uualuu era unul din v@n`torii cei mai experimenta\i din sat ]i de aceea a ]tiut s` ocoleasc` cu grij`, de departe, prima comunitate, [ntrucat el ‘o mirosise’ ca fiind prea mare pentru doar trei gopi. {n schimb a doua, la o or` de mers, era ceva mai t@n`r`, cu doar c@teva exemplare care probabil c` se stabiliser` acolo de cur@nd. Apropiindu-se, le-a explicat c` malucii n-au practic nici un du]man natural, motiv pentru care erau foarte neaten\i, cu auzul ]i mirosul slabe, f`r` un sistem de ap`rare organizat. De aceea, oricine putea ajunge chiar [n mijlocul comunit`\ii f`r` a fi oprit.

P@nda ]i asaltul au fost cele obi]nuite, pe care le repetau de mult timp, iar lupta propriu-zis` s-a terminat repede. Nu fuseser` dec@t dou` grupuri a c@te patru exemplare. Lupta a fost probabil un alt motiv care l-a determinat a doua zi s` ia hot`r@rea. Uualuu g`sise [ntr-un trunchi, frec@nd o coard` de copac prin gaura unei buc`\i de lemn, o maluc`, care contrar obiceiului nu ie]ise la lupt`, ci se ascunsese. Gopul despicase imediat trunchiul, sco\@nd femela la lumin` ]i ridicase secera deasupra capului, ezit@nd [ns` c@teva secunde. Blana lucioas` a animalului se [nfiorase, ochii i se m`riser` [nsp`im@nta\i ]i sc@ncea neajutorat`. {n cele din urm`, Uualuu a cedat ]i a lovit scurt, c@t mai eficient, pentru a nu-i pricinui suferin\e inutile.

“Dar, dac` g@ndesc ]i ei, Tat` de Sus?” [l [ntrebase pe drumul de [ntoarcere. “N-am mai auzit de a]a ceva. Ce prostii po\i s` spui, Uualuu. Ei reprezint` hrana noastr` ]i a]a a fost de c@nd m` ]tiu eu, ]i a]a m-a [nv`\at ]i Tat`l meu de Sus, vorbind de el, de Tat`l lui de Sus ]i despre tot neamul de c@nd s-a a]ezat aici. To\i au v@nat maluci ]i i-au m@ncat ]i nimeni nu ]i-a pus o astfel de problem`.” R`spunsul [ns` nu l-a mul\umit pe t@n`rul gop ]i din acea zi nu a mai m@ncat niciodat` carne de maluc.

{n drum spre sat, [n plin` p`dure, la mare distan\` de orice comunitate, au c`zut [ntr-o capcan`. Animalele ap`reau de peste tot, lans@ndu-se cu [nver]unare [n valuri de asalt. Au fost nevoi\i s`-]i abandoneze prada ]i s` fug` pentru a sc`pa cu via\`. Tat`l de Sus le-a asigurat retragerea ]i pe l@ng` multe altele s-a ales cu o mu]c`tur` de ganglion. Ajun]i [n sat l-au pansat cu scoar\` de ]uar ]i iarb` galben`, dar infec\ia s-a generalizat rapid ]i pe parcursul acelea]i zile a murit [n chinuri. Povestea ambuscadei a zguduit satul, [ntrucat era bine ]tiut c` malucii nu atac` niciodat` [n p`dure ]i niciodat` din proprie ini\iativ`, ci numai [n ap`rarea comunit`\ilor din zonele cu copaci pr`bu]i\i. Era pentru prima oar` ]i era alarmant, dar nimeni nu s-a [ntrebat cum de-i a]teptaser` acolo, t`indu-le calea de [ntors acas`. Abia mai t@rziu, Uualuu a descoperit [n peregrinarile sale [n p`dure c` malucii [nv`\aser` s` comunice la distan\`, prin intermediul corzii de copac frecate prin gaura unui lemn. Nu-]i explicase care e exact modul de comunicare, convins c` e un soi de magie.

{n seara acelea]i zile, preo\ii satului i-au luat Tat`l de Sus pentru Ritualul Mor\ii. L-au cur`\at de blan` ]i de piele, l-au t`iat ]i l-au pisat p@n` s-a transformat [ntr-o past` g`lbuie. Focul Satului s-a f`cut conform obiceiului [nc` din timpul zilei, pentru a goni fiin\ele rele ale p`durii, ce ar fi vrut s` se serveasc` cu o buc`\ic` din mort, iar fiii lui ]i Tat`l de Jos l-au vegheat, pentru a nu dispare nimic de pe masa de opera\ie a preo\ilor. Toat` dup`-masa, Eteralul, Zeul Satului, a c@ntat o muzic` monoton`, obsedant`, [nconjur@ndu-]i ]uarul, copacul-sf@nt, cu o perdea de m@zg` mirosind a flori putrezi.

La c`derea [ntunericului, [ntreaga popula\ie a satului s-a str@ns ca de obicei [n jurul copacului sf@nt, la Foc. Preo\ii au a]teptat p@n` c@nd to\i gopii ]i-au ocupat locurile, moment [n care Zeul a [nceput o melodie neagr`, [nsp`im@nt@ndu-]i ascult`torii, pentru c` oricine ]tia c`-i muzica Mor\ii care vine s`-]i ia noul slujitor. Pe nesim\ite, linia melodic` s-a simplificat ]i s-a luminat, aduc@nd peste s`teni o ploaie cu lacrimi de aur pentru a le sp`la inimile de triste\e. {n hohotele ]i gemetele asisten\ei, preo\ii s-au apropiat cu recipientul con\in@nd pasta defunctului ]i au uns ]uarul p@n` aproape de coroana stufoas`. Seara a fost mai scurt` dec@t [n mod normal, a]a [nc@t destul de devreme s-au [ntors to\i pe la casele lor, cu sufletele u]urate de durerea mor\ii, preg`ti\i s`-]i reia via\a. Uualuu a fost profund mi]cat c@t de eficient a lucrat Zeul, sc`p@ndu-l de povara suferin\ei ]i probabil c` `sta a fost un alt motiv [n luarea hot`r@rii.

** **

Era o diminea\` mai pu\in obi]nuit`. Zorii rozalii, []i scoseser` must`\ile peste orizont. {n sat era lini]te, Eteralul fiind [nc` plecat [n zborul matinal. Uualuu ie]i din cas` ]i se [ntinse. Merse [n pia\a satului. {]i [nfoie coada-pelerin` peste cap pentru a se proteja de stropii reci de rou` ce se scurgeau [ntr-o ploaie fin` de pe frunzele copacilor. Privii cerul. Nici urma de Zeu. Socotind c` mai are timp p@n` la [ntoarcerea lui, se [ndrept` spre gr`dina familiei. Tat`l de Jos lucra p`m@ntul cu [nd@rjire, aproape cu furie. Nu mai v`zuse niciodat` la el at@ta [nver]unare, cum n-o mai v`zuse niciodat` pe Mam` pierz@nd o diminea\`, c@nd treburi urgente o alergau zilnic. St`tea pur ]i simplu ]i-l privea pe Tat`l de Jos. Se opri nehot`r@t la marginea lumini]ului. Mama sc@ncea u]or, ca un copil. Nu mai fusese martorul nici unei desc`rc`ri individuale de durere. {nv`\ase c` [n particular trebuie s`-]i controleze sentimentele. Doar la Foc, seara, putea s` ]i le [mp`rt`]easc` celorlal\i. Nu ]tiu de ce, dar scena celor doi p`rin\i [l r`scoli ad@nc, sco\@ndu-i durerea la suprafa\`. Problema sa i se p`ru minor` prin compara\ie.

——呜阿鲁，你呢！？低地之父惊叹道。

他愧疚地抬起头，尽管他没有解释为什么他进入了[灯光]。

- 你怎么了？

– Fiule, sunt lucruri care nu se pot explica. Ai s` le [n\elegi mai t@rziu, c@nd vei avea familia ta. Dar nu cred c` `sta-i motivul pentru care ai venit!

– Azi noapte am avut un vis, [ncepu pu\in intimidat de situa\ie. Era tot satul la Foc ]i Zeul c@nta ca de obicei. O sear` ca oricare alta, p@n` [n momentul [n care eu m-am ridicat ]i am [nceput s`-l [ng@n pe Eteral. {l imitam perfect ]i [n cele din urm` a-\i [nceput ]i voi.

Tat`l de Jos se apropie pu\in nelini]tit. A]tepta [ntreb`tor.

– Ei bine, cred c` asta trebuie s` fac eu – s` c@nt. Am sim\it imboldul `sta de foarte mult timp, dar nu mi l-am putut explica. Acum ]tiu sigur ce vreau. Vreau s` stau al`turi de Eteral ]i s` c@nt`m [mpreun`.

– Uualuu, [l lu` de umeri Tat`l ]i-l for\` s` se a]eze [ntre el ]i Mam`, s-ar putea s` nu fie decizia cea mai bun`. {n plus, din c@ntat n-o s`-\i po\i [ntre\ine familia.

- 那我想我不想有一个家庭。

- 孩子，胡说八道！

- 好吧，我会有一个家庭。我什至不必整天唱歌。这就是神所做的。我会像你一样工作，晚上你不工作的时候，我会唱歌。

– Trebuie sa-\i povestesc ceva. Acum mul\i ani, l@ng` lacul din inima p`durii exista un alt sat. Tu nu ap`rusei [nc`, eu [ns`mi eram doar un copil. Un sat de p`dure, obi]nuit, numai c` Zeul lor era unul din cei mai buni Eterali. Venea lume din alte sate s`-l asculte. Chiar Tat`l meu de Jos m-a dus o dat`. {ntr-o bun` zi, unui gop din acea comunitate i-a murit at@t consoarta c@t ]i partea de Jos a familiei, m@nca\i de furnicile ro]ii, care ]tii c` fac ravagii [n padure. Norocul nostru e c` suntem oarecum la c@mpie, unde ele se aventureaz` mai greu. Gopul acela a umblat atunci ca nebun prin padure ]i n-a mai reu]it s` ajung` seara la Foc, pentru Ritualul Mor\ii. Astfel, n-a avut parte de alinarea Zeului. Sufletul s`u a r`mas aprins de ur` ]i durere, g`sindu-]i lini]tea doar [n plimb`rile sale prin p`dure. La pu\in timp de la nenorocire, [ntors acas` cu o prad` gras` de maluci chiar [n miez de zi, a r`mas [n sat contrar obiceiului, s`-i jupoaie ]i s`-i prepare pentru iarn`. Numai c`, dup` c@teva ore, furia ]i durerea i s-au urcat la cap nemaisuport@nd muzica vesel` ]i optimist` a Zeului, care [nviora satul ]i-l [mbia la munc`. Atunci, a [nceput s` arunce cu pietre [n el. Ceilal\i s`teni nu ]i-au dat seama pe loc ce se [nt@mpla, iar Eteralul n-a reac\ionat, fiind pentru prima oar` confruntat cu o manifestare ostil`. Gopul era [ns` v@n`tor ]i av@nd m@na sigur`, a reu]it chiar din primele lovituri s`-l nimereasc`. A]a c`, [nainte ca cineva s` intervin`, Zeul c`zuse la r`d`cina ]uarului, agoniz@nd. C@teva secunde mai tarziu ]i-a deschis larg aripile ]i a murit. Era pentru prima oar` c` se [nt@mpla a]a ceva. N-au ]tiut cum s`-l pedepseasc` pe vinovat, care oricum, dou` zile mai t@rziu a c`zut [ntr-o ambuscad` a malucilor. Cert e [ns`, c` nici un alt Zeu n-a mai venit [n acel loc, unde de atunci nu a mai c@ntat nimeni ]i f`r` nici o explica\ie aparent`, satul a dec`zut treptat, p@n` c@nd s-a stins cu totul. Cred deci c` ar fi bine s` te g@nde]ti de zece ori la consecin\e, [nainte s` faci ceva nes`buit. Poate [ncercarea ta va fi piatra aruncat` [n Zeul nostru. {n plus, tu nici nu ]ti ce-i aia muzic`. N-ai nici cea mai mic` idee.

Uualuu sim\i c` e un rost [n cele spuse de Tat`l de Jos. Cuget` [ndelung ]i [ntr-un final plec` singur [n p`dure, spre Mun\ii Negri, socotind c` acolo va putea [nv`\a s` c@nte f`r` s`-l supere pe Zeu. Nu ]tia prea sigur cum o s-o fac`, dar era convins c` [n cele din urm` va g`si solu\ia cea mai bun`.

A doua zi diminea\` familia sa descoperi c` fugise. {l c`utar` o vreme prin [mprejurimi, dar nu reu]ir` s`-i dea de urm`.

** **

Diminea\a era limpede ]i luminoas`, de]i soarele nu adulmeca [nc` orizontul. Aerul r`coros se umplea de miresmele ]uarilor ]i ale florilor s`lbatice de p`dure. P`durea, care []i adormea tainic fiin\ele nop\ii, oferindu-]i un r`gaz pentru colorata via\` de zi.

Zeul se [ntinse adulmec@nd cu pl`cere. Privi ocrotitor uli\a principal` a satului. Umed`, bordat` cu verdele cur\ilor m`rgina]e, nu prea lat`, topindu-se brusc [n liziera [nflorit` a p`durii. Uli\a se continua ]i [n partea opus`, p@n` [n r@u, prelungindu-]i existen\a prin pode\ul de lemn ]i drumeagul ]erpuit de pe cel`lalt mal.

T`cerea veghea [nc` satul scufundat [n aura somnului. Zeul se c`\`r` [ncet, f`r` zgomot, p@n` [n v@rful copacului sacru, ]uarul ocrotitor al tribului ]i se mai [ntinse [nc` o dat`, dezmor\indu-]i trupul adormit. Prinse a culege de pe crengile apropiate, frunze c@t mai grase ]i zemoase, pe care le mestec` [ndelung, scuip@nd resturile. Treptat, corpul alb-str`veziu [ncepu s` se coloreze, [nl`untrul s`u, sub piele, [nv@rtejindu-se nori de un verde-pal. {]i destinse aripile ]i a]tept`. Un fluid verde [ncepu s`-i curg` prin oasele sub\iri ale membrelor acoperite de pielea transparent`. S`lt` u]or de pe crac` ]i la un moment dat se desprinse de copac, [n`l\@ndu-se ca un balon. {n foarte scurt timp nu mai avu nevoie dec@t s`-]i deschid` larg aripile membranoase ]i s`-]i direc\ioneze [n`l\area purtat pe curen\ii de aer.

Satul r`mase o pat` mic`, ha]urat` de uli\e, pe un fond verde aprins, imens covor de verdea\`, topit [n multe locuri de r@uri ]i lacuri, ca de o lav` albastr`. {i z`ri ]i pe ceilal\i Eterali [n`l\@ndu-se str`vezii, iriga\i de o circula\ie verde, cu bule mari r`sucite, u]or fosfore]cente, umfl@ndu-le abdomenul ]i pieptul, mi]c@nd insesizabil din aripi, frumuse\i stranii, zmee [n`l\ate de copiii p`m@ntului, [ndrept@ndu-se fragile spre aceea]i \int`.

Dep`]i primul strat de nori ]i se al`tur` mul\imii str`lucitoare ce a]tepta [n cea mai deplin` t`cere. Numai v@ntul ]uiera s`lbatic [ncerc@nd s`-i zmulg` din pozi\ii, p`strarea echilibrului p`r@nd imposibil`, ireal`, nebuneasc` pentru fragilitatea lor. Toate privirile erau a\intite spre locul de unde trebuia s` r`sar` soarele. Deasupra lor, ascuns de un ultim strat de nori, albastrul [nchis al cerului, ca o mare r`sturnat`.

O dung` de aur str@nse linia [ndep`rtat` a orizontului. Ca la un semn, [ntr-un sincron perfect, vocile Zeilor explodar` violent [ntr-o not` triumfal`, insuportabil` pentru orice fiin\` p`m@ntean`. Parc` a]tept@nd semnalul lor, dunga de aur se [ntinse [ntr-un halou care d`rui culoare p`m@ntului adormit ]i [nconjur` corul celest. Melodia se [n`l\` puternic`, victorioas`, c@nt@nd gloria Dimine\ii ]i a Vie\ii, a Soarelui ]i a Cerului, a P`m@ntului ]i a Apelor, sp`rg@nd [n f@]ii biciuitoare atacul v@ntos. C@ntecul, prin puterea lui devastatoare, insuportabil` pentru urechea unui gop, ar fi putut distruge un sat [n c@teva secunde. De aceea era destinat numai triumfului Existen\ei.

当太阳的完美圆圈完全升到地平线以上时[将光与辉煌的火焰散布到世界各地，最后一个音调震动液化了空气，而众神的眼睛盯着白炽的球体，轮流变红并膨胀。

{n momentul [n care nota se stinse, Eteralii [ncepur` s` cad` precum pietroaiele, cu corpul revenind la transparen\a ini\ial`. Sub primul strat de nori []i destinser` iar aripile, strecur@ndu-se cu elegan\` prin faldurile v@ntului, fiecare spre tribul sau.

Apropiindu-se, observ` fiin\ele m`runte ale comunit`\ii mi]c@ndu-se deja pe uli\e. Plan` maiestuos deasupra colibelor de lemn, cu acoperi]uri din frunze ]i se a]ez` pe ramura obi]nuit`, ]lefuit` de ghearele lui, sclipind sidefiu [n lumina crud` a dimine\ii.

{si acord` c@teva minute de r`gaz, dup` care scoase primele note. Pl`cute, duioase, optimiste. Pentru fiin\ele sensibile ale muritorilor, pentru sufletul lor t@njind dup` frumuse\e, pentru spiritul vesel ]i muncitor al gopilor.

新的一天开始了。

** **

{n ziua aceea, Mama familiei se [ngrijea de cas`. Uualuu str`b`tu curtea ]i intr` [n [nc`perea central` a c`minului. {]i a]ez` bagajele pe lada din lemn [ncrustat de l@ng` fereastr` ]i se [ndrept` spre buc`t`rie. Pe Mam` o g`si [n prag privindu-l, ne]tiind s` reac\ioneze. Era mai v@njos ]i [n acela]i timp mai slab, blana []i pierduse luciul, figura i se [nseninase, era mai matur` ]i luminat` de o mul\umire ce venea din interiorul s`u ]i care-l tr`da f`r` gre] – era fericit. Trecuse un an de c@nd fugise, f`r` s` mai ]tie cineva, ceva de el. {l crezuser` deja mort, c`zut [n vreo ambuscad`. Mai t@rziu au realizat c` asta era cel mai pu\in probabil s` se [nt@mple. Uualuu devenise frate cu malucii. De la ei aflase c` ]i Natura c@nta, nu numai Zeii ]i c` Natura [\i poate [mprumuta din instrumentele ei, pentru a-\i acompania glasul. Le prinsese modul de comunicare ]i le dezv`luise secretele capcanelor gopilor pentru a nu mai c`dea [n ele. Iar ei [l [nv`\aser` s` c@nte cu Natura. Apoi se afundase [n p`durile neumblate ale Mun\ilor Negri pentru a-]i des`v@r]i arta. Le str`b`tuse culmile [ng@n@nd v@ntul ]i p`s`rile, fo]netul p`]unilor ]i glasurile fiarelor.

Tat`l de Jos era ca [ntotdeauna la munc`, iar fratele s`u plecase din zori la v@n`toare de purini. {l pofti la mas` ]i-l osp`t`, cercet@ndu-l cu nesa\, ne]tiind dac` se poate apropia de el sau devenise un str`in. {l iertase pentru fuga lui de bucuria revenirii. P@n` seara, c@nd se re-[ntoarser` Tat`l ]i fratele, Uualuu [i povesti prin c@te trecuse, despre frumuse\ea vie\ii printre norii bureto]i ]terg@nd lascivi v@rfurile [nz`pezite ale mun\ilor, pe culmile st@ncoase [n lini]tea absolut`, c@nd t`cerea se sim\ea fizic umpl@nd h`urile pr`p`stiilor, sau depre [ncremenirea p`durii negre ce da numele mun\ilor, p`dure [n\epenit` [n lava care cu mult timp [n urm` s-a scurs bolborositoare pe coastele stufoase, solidific@ndu-se ]i [mpietrind \inutul. Nu ezit` s`-i povesteasc` de maluci, despre inteligen\a ]i bun`tatea acelui popor.

{nserarea [i g`si pe to\i patru [n fa\a focului aprins [n vatr`, tot st@nd ]i povestind. {ncepu s`-]i desfac` bagajele: o lance din piatr` de lemn solidificat, culeas` ]i prelucrat` de Uualuu [n Mun\ii Negri, pentru fratele s`u; un s`cule\ cu semin\e de fructe comestibile, necunoscute [n sat, dar care ar fi putut spori bog`\ia hranei ]i evita necesarul de carne de maluc. Apoi le ar`t` pe r@nd instrumentele pe care i le confec\ionaser` prietenii s`i [n armonie cu Natura: bimotul – trei be\e g`urite, prin ale c`ror orificii treceau nou` corzi de copac, legate [n perechi de trei la c@te un ]urub din lemn. R`sucind ]uruburile, corzile scoteau zgomote prelungi ]i t@nguitoare. Talanul – un lemn scobit ]i golit pe din`untru, g`urit [n mai multe locuri ]i str`b`tut de un ]irag de bile din piatr` de lemn solidificat. Sufl@nd printr-un cap`t al s`u, aerul punea [n mi]care bilele, care scoteau astfel un fluierat zorn`itor. Apoi clopo\eii ]i pocnitoarele cu ghinde, ]i multe altele.

– N-ai renun\at la ideea de a c@nta cu Zeul! constat` Tat`l de Jos.

那一年，他活得很多。他像一只生病的动物一样蠕动着。朝圣者的尾巴长长的，肋骨可数。另一方面，母亲的体重却增加了太多。

– N-am renun\at, Tat` de Jos. Asta-i menirea mea.

– Atunci ce mai astep\i? oft` acesta.

– Mi-e fric`, m`rturisi Uualuu [ngrijorat. {nc` nu pot s`-mi controlez perfect cel mai complex instrument l`sat de Natur`, ad`ug` [ncet ar`t@nd spre perni\ele at@rnate de-o parte ]i de alta a g@tului. La femele erau mai mici ]i mai [ntinse spre ceaf` ]i de aceea c@nd le foloseau sunetele erau mai ascu\ite, mai stridente. La masculi, erau mai mari ]i mai bombate spre piept, sunetele lor fiind mai joase, mai grave. Dar nimeni nu se oprise p@n` atunci s` le studieze – erau ca ni]te ornamente. Pentru vorbit era de folos numai gura ]i doar la emo\ii puternice, necontrolate, []i umflau perni\ele ]i slobozeau strig`te furioase, uimite ori vesele. Umflate cu aer, ar`tau ca o pereche de s`cotei ce se prelingea spre centrul grumazului, unindu-se [ntr-o piele fin` ]i cutat`, t`iat` de trei fante. Uualuu []i umfl` perni\ele, apoi se apuc` s` scoat` aerul prin fante, modul@ndu-l. Nu mai erau strig`tele emo\ionale ale gopilor, ci note muzicale, [nc` nesigure, rudimentare.

Tot satul era str@ns [n jurul Focului de Sear`. Uualuu p`]i [n centru, [n murmurul asisten\ei. Ocoli vatra ]i se apropie de copac, privindu-l pe Zeu cu venera\ie. Preo\ii tres`rir` nelini]ti\i. C@ntecul divinit`\ii [nconjur` spectatorii cu o perdea de lumin` ce se rotea frenetic. T@n`rul gop se a]ez` la r`d`cina ]uarului sf@nt ]i [ncepu timid s`-l [ng@ne pe Zeu. Neauzit. Eteralul reduse tonalitatea ]i simplific` linia melodic`, cern@nd o ninsoare de s`rb`toare peste sat. Glasul gopului prinse curaj ]i urm@nd c@t mai exact muzica se [n`l\` cu st@ng`cie. Ca primii pa]i ai unui copil.

Dup` primele zile, [n care comunitatea se convinsese c` nu se [nt@mpla nimic r`u, Uualuu [ncepu s`-]i petreac` tot mai mult timp l@ng` copac. Astfel c`, dup` doar c@teva s`pt`m@ni se mut` cu toate obiectele personale la r`d`cina ]uarului sf@nt, f`r` ca nimeni s` se mai [mpotriveasc`. Uitase [nv`\`turile malucilor ]i lec\iile Naturii, precum ]i de instrumentele sale. {ncercarea suprem` era de a-l imita c@t mai perfect pe Zeu, de]i sim\ea c` ceva oricum lipse]te ]i va lipsi. {ns` era ca un fel de vraj`. Nimic nu mai conta. Dar satul era mul\umit, familia [l acceptase a]a, aduc@ndu-i de m@ncare ]i [ngrijindu-l acolo, [n mijlocul pie\ii, iar Eteralul [l ajuta cu r`bdare, repet@nd obsedant anumite linii melodice, pentru ca el s` le poata [nv`\a.

村里人高兴极了！

** **

Sim\ii aroma florilor s`lbatice ce-]i deschideau corolele umede de somn ]i [n special mireasma potrului – lujer plin cu miere, [nv`luit de o p@nz` alb`, fin`, [mbrobonit` cu mici puncte ro]i. Scena cea mai frecvent` diminea\a, era cea a malucilor tr@nti\i pe spate, sub potrii [ngreuna\i, aplec@nd u]or cupa ]i scurg@nd lacomi lichidul dulce ]i hr`nitor, negru ca noaptea ]i gros ca lava. Z@mbi fericit de vecin`tatea prietenilor s`i. Dar z@mbetul i se ]terse c@nd privi [mprejur de]i nu deschisese ochii. Dormea ]i totu]i putea vede c` nu la fra\ii lui, putea cerceta satul [n zori. Lumina cr`pase pieli\a nop\ii ]i-]i strecur` triumf`toare prin sf@]ietur` bra\ele lungi ]i albe. Tribul nu se trezise [nc`, lini]tea fiind netulburat` la aceast` or` a [nceputului de zi, c@nd ]i p`durea se odihnea [ntre retragerea vie\uitoarelor nop\ii ]i apari\ia celor ale zilei.

{ncerc` iar s`-]i deschid` ochii, dar nu reu]i s`-]i clinteasc` nici m`car un pic pleoapele ]i la [nceput se sperie realiz@nd c` totu]i, [nc` doarme, cufundat [n cel mai dulce somn. Dormea, dar [ntr-un mod cu totul curios era treaz ]i vedea lumea din jur cu ni]te ochi neb`nui\i p@n` atunci, din interiorul s`u. {l v`zu pe Zeu cobor@nd pentru prima oar` din copac. Se apropia de el. Era mai [nalt dec@t i se p`ruse, cu corpul lung ]i zvelt, translucid [n lumina [nc` tulbure a zorilor. {]i destinse aripile maiestuos, [ntinz@ndu-]i pielea transparent` cu tente albicioase, peste oasele lungi ]i sub\iri. Acum corpul [i p`rea de copil [n compara\ie cu anvergura aripilor. {l prinse [n gheare ]i [l s`lt` [n susul ]uarului. Nu-i mai era fric` ]i se g@ndea c` orice s-ar [nt@mpla, a]a trebuia ]i avea un rost.

Ajuns [n v@rful copacului privi uli\a principal` a satului cu m@ndrie, dar nu era nimeni la acea ora s`-l admire. La un semn, se urc` [n spatele Eteralului, [n timp ce acesta [ncepu s` mestece frunza verde ]i zemoas` a arborelui-sf@nt. Hrana [ngurgitat` se volatiliz` [n corpul s`u translucid, [nv@rtejindu-se ca norii ]i scurg@ndu-se cu repeziciune prin oasele aripilor. {n c@teva minute, trupul []i pierduse transparen\a [ntr-o mas` verde pal.

{ncepur` s` se [nal\e u]or, f`r` nici un efort. Cerul se apropia din ce [n ce mai iute, ame\indu-l. Privi satul de sus ]i se cutremur` de frumuse\ea peisajului. Recunoscu a]ez`rile [nvecinate, p`durea, Mun\ii Negri, apoi r`mase [ncremenit de c@t de [ntins` ]i neasemuit` era lumea. Ce fiin\e stranii ]i minunate vor fi tr`ind pe t`r@murile galbene de la est, dar pe cele albastre de la vest, ori [n marea p`durilor din sud?

V@ntul, pe m`sur` ce urcau, cre]tea [n intesitate. {]i desf`]ur` coada-pelerin` pentru a se proteja de curentul [nghe\at. Str`b`tur` primul strat de nori [ntr-o aparent` acalmie, dar deasupra lui v@ntul se transformase [n adev`rat` furtun`. {n ultimul moment [i v`zu pe to\i ceilal\i Zei, [ntr-o mas` compact`, cu aripile [ntinse sclipind de chiciur`, a]tept@nd culca\i pe curen\ii de aer. {nghi\i [n sec de emo\ie.

Le urm`ri privirile. Toate erau a\intite spre locul unde p`m@ntul se curba u]or, topindu-se [n cer. Pe nesim\ite, banda str`lucitoare a r`s`ritului [nr`m` lumea. O atingere de niciunde [i m@ng@ie urechile ]i un val sonor [ndep`rt` v@j@itul v@ntului printre aripile Eteralilor. Nota triumfal` erupse din piepturile lor, izbindu-l [n moalele capului. Se ag`\` cu disperare de purt`torul s`u, sim\ind c` ame\e]te. Cu tot bandajul acustic, corpul [i vibra de glasul corului divin. Atunci sim\i!

{l percepu ]i-]i opri r`suflarea. Fu [nfiorat de sentimentul Existen\ei. O prezen\` dintotdeauna, mai presus de orice, cuprinz@nd [n fiin\a Lui [ntreaga lume, ceva de pretutindeni ]i oric@nd, fierbinte ]i [nghe\at, ad@nc, ame\itor de profund, [nsp`im@nt`tor de mare, cutremur`tor de puternic, dureros de bun ]i de [n\eleg`tor ]i de necuprins ]i de ne@n\eles, cople]indu-te cu spaima [nceputurilor, pacea prezentului ]i nelini]tea viitorului, [nec@ndu-te [n z`d`rnicia c`ut`rii [n infinitul formelor ]i oferindu-\i speran\a victoriei [n eternul lan\ al gopenirii, al existen\ei, al lui Este.

Uualuu url` de fric`, pl@nse, se extazie, murii ]i [nvie, tremur` cuprins de febr`, vru s` zboare ]i s` r@d`, apoi [ncepu s` c@nte, umfl@ndu-]i ]i golindu-]i perni\ele g@tului a]a cum nu mai f`cuse niciodat` ]i glasul s`u se al`tur` corului celest, celebr@nd opera crea\iei divine ]i descoperirea celei muritoare, sc@nteie din focul etern.

Se trezi la r`d`cinile ]uarului sf@nt, istovit ]i [nghe\at, cu sufletul arz@nd de dorin\` ]i adora\ie. Adormi ad@nc, ghemuit la umbr`. Nu se desmetici dec@t seara t@rziu ]i nu reu]i s` fac` altceva dec@t s` priveasc`-n gol, absent la toate, z@mbind nebun. Adormi la loc.

Diminea\a era rece ]i umed` ca o fecioar`. {]i [ntinse bra\ele ]i coada s` se dezmor\easc`, dou` pic`turi de rou` [l picurar` pe fa\`, se scutur` r@z@nd cu poft` ]i se ridic` [n picioare. Doar at@t. C`ci t`lpile [i erau [nfipte [n p`m@nt, [ngropate p@n` la glezne, continu@ndu-se cu pulpele [ngro]ate ]i str`b`tute de cr`p`turi. Privi [n sus, spre cer, acolo unde Zeul ]i … Corul ]i … []i reaminti, []i reaminti tot ce uitase [nv`\@nd.

Scoase la iveal` toate instrumentele confec\ionate [n c`l`torie. Le acord` ]i le aranj` cu dragoste. {n acea sear` sparse pentru prima oar` ritmurile Zeului, c@nt@nd altceva dec@t imita\ii, ceva din str`fundurile Mun\ilor Negrii, din sufletele malucilor ]i [ntunecimea P`durilor. Eteralul amu\ise ]i audien\a amu\ise, ascult@nd surprins` de noua melodicitate. Muzica nu-i mai [nv`luia, dar o sim\eau strecur@ndu-se undeva acolo, [n ad@ncurile lor ]i vibr@nd corzi ne]tiute, senza\ii misterioase. Reu]ise s` rup` vraja, s`-]i [mpr`]tie peste comunitate emo\iile ]i speran\ele. S` umple sufletele gopilor de amintirile ]i c`ut`rile sale, de experien\a de mii de ani a Naturii, [ngropat` [n lemnul instrumentelor ]i buricele degetelor.

Din acea sear`, ]tiu care-i era menirea, ]tiu c` poate s`-]i [mp`rt`]easc` semenilor revela\iile, acel ceva ce fusese ascuns [ntr@nsul cu grij`. }i totul nu se putea realiza dec@t prin muzic`. {n\elegea c` Zeul [l ascult` ]i c` [nc` una din vr`jile evolu\iei fusese rupt` ]i se sim\ea satisf`cut. Abia de acum []i [ncepea adev`rata misiune.

** **

Vremea zburase, deceniile se scurseser`, gopi muriser` ]i al\ii se n`scuser`, dar [n fiecare sear`, toat` suflarea se str@ngea [n pia\a localit`\ii, [n jurul Focului Sacru.

}uarul divin se uscase ]i se chircise, iar [n locul lui crescuse copacul Uualuu, cu trunchiul [nalt, zvelt, cu scoar\a alb` ]i lucioas`, cu crengi sub\iri, delicate, crescute numai din v@rful copacului, acolo unde se mai puteau distinge tr`s`turile gopului ce fusese, ]i cu o pelerin` lemnoas`, foarte ridat` ]i noduroas`, [n`l\at` deasupra arborelui, [ntr-un evantai protector. Pe acest evantai []i g`sise locul acum, Zeul.

{nainte de ora Adun`rii, la r`d`cinile copacului se str@ngeau copiii din sat, cu instrumente me]te]ugite dup` modelele aduse de Uualuu, pe care ]i le acordau, le [ncercau ]i-]i repetau notele ]i acordurile [ntr-o jum`tate de or` de vacarm. C@nd [ntunericul era deplin, iar Focul destul de mare pentru a lumina toat` pia\a, participan\ii erau deja la locurile lor ]i glasurile Zeului ]i al arborelui se [n`l\au la unison, ajut@ndu-i pe copii s` intre [n ritm, apoi se desp`r\eau, complet@ndu-se sau oferindu-]i solitudine r@nd pe r@nd. Tensiunea ora]ului, problemele comunit`\ii, ale fiec`rui gop pe r@nd, chiar ]i ale celor veni\i de la mare dep`rtare, din satele [nvecinate ori de la marginea \inuturilor cunoscute, toate erau dest`inuite ]i dezlegate, p@n` c@nd atmosfera se destindea, lumea era fericit`, u]urat` de grijile cotidiene, de loviturile vie\ii, ]i se putea purcede la c@ntarea Istoriei, a Naturii, a Minunilor Lumii ]i printre multe altele, [n primul r@nd ]i [n permanen\` ca fundal, la c@ntarea Existentului, a ceea ce Este ]i [n care fiin\eaz` Tot.

Lumea mai venea de pretutindeni ]i pentru c` satul crescuse, se transformase [ntr-un ora], primul ora], cu strada principal` lat` ]i pavat`, cu case din piatr`, mari ]i luminoase, cu magazine ]i tarabe, taverne ]i b`i publice, ]i chiar locuin\e de g`zduire a malucilor, o localitate [n care legea permitea accesul acestora ]i pedepsea orice act de agresiune, cel mai important centru al \inutului.

Cu adev`rat o vraj` se rupsese [n acel loc ]i puteai sim\i muzica [n orice col\i]or al s`u, ]i puteai sim\i o omniprezen\` z@mbind [n orice perete, gr`din` sau fereastr`.

Uualuu c@nta iubirea ]i via\a ]i [nv`\`tura [n fiecare sear` ]i Zeul [l seconda cu o sincronicitate perfect`. Cu adev`rat o vraj` se rupsese [n acel loc … .