THE FOG OF 14 NOVEMBER

The people of the sea came to save us. They brought us each a fireproof suit and a trident. Barulles said that there would be no war and that the firemen would not dare to attack us. The harbor master gave credence to the people of the sea. Eleonora, the innkeeper, hosted them. Commander Hukk organized the exodus, Birblex, the man with the harp, composed the departure anthem and Norfolk beat the drum to let everyone know. Overnight, the oil company's registers caught fire and the plane trees in the public garden caught fire. The firemen rolled through the town burning every breath. Out of fear, Fatma gave birth to a dragon, Ignatio turned into a talking ant and Zanzibar jumped into the sea from the lighthouse. Commander Hukk's ship loaded the full blast and pulled away from the shore in time. Erbaggan reminded me that the fog of November 14 will come and swallow the firemen. I didn't really take after him and continued to grip the firemen and put them out in an ice cube. Finally, the next day, November 14, the fog lifted. Erbaggan brought a wind pump he found in the Arsenal yard and told me to make a breeze like this, to make the fog go away. We both cranked several watches. In the evening the fog cleared. We went to the pier to take a bath. I saw some lights in the sky. And, for the first time, I saw two Moons rise from the water.

"Watch the wheel of fire come, with plenty and luck!

Watch that the sun comes and burns your feet, watch, watch"...!

This Romanian shout accompanies the wheels of fire rolled down the hills by brave young men running in a dust of sparks full of the joy of their gesture towards the unification of heaven and earth.

"The descent of the sun", in the "wheel of the earth" symbolizes the passage of cosmic energy into terrestrial technology. Energy brings "abundance and luck" but it also "burns the feet", it also serves to turn conflict into war.

The lack of understanding, certainly from a deep lack of culture of the NATO experts, of the Balkan existential, triggered one of the most unjust wars that human civilization could endure at the end of this cultural-religious era, on the threshold of the forced establishment of the "new world order".

The immorality of the war in Yugoslavia makes me wonder: what is the use of the World Library, this vessel into which we all poured a little of our spirits, of our peoples, placing it on the pedestal of human understanding and defining it - the wisdom of humanity.

The fire of unconsciousness burns again. Stupidity scorches and kills for extraneous interests those who pay with their lives. Spring plowing on the land of southern Europe is done with the death blade, installed on the American plow. creators star wars they started the bad taste game. Probably believing in virtual reality they titled their dementia: Storm in the Balkans.

The countries of the East will of course unite around Russia and thus a new old enemy of NATO will appear: the Eastern Alliance.

What would be better for Romania, caught in the grips of all kinds of interests, like a nut in a nutcracker?

Neutrality! that and nothing more. Located in the gray area of ​​general understandings, passed over, lied to, humiliated and destroyed, Romania will have to protect its inhabitants by ensuring its permanent neutrality by complying with several obligations, such as:

- not to take part in political, military, economic pacts (alliances), which aim to prepare for war;

- not to allow the use of its territory for the location of foreign military bases, missile launch pads, etc.;

– not to produce, possess or experiment with nuclear weapons.

Neutral, Romania would maintain its right to individual and collective self-defense, the right to ask for help and be helped when attacked, the right to be a member of the UN.

The interests of the "new world order" courts. they will certainly be directed against this gesture of ours, and we will probably not be helped to become neutral.

Back in December when I launched the theme of this issue of String, The fire between war and peace, we hoped we wouldn't have coverage in reality. I was afraid to think of the force of these associated words.

Does thought induce reality or does the future of reality descend into our thought?

The fifth force!

In Africa or Prezoroastrian Iran fire was considered a finþã living thing that can move and eat, devouring everything in its path. It was forbidden to blow or spit into the flame or even to burn physiological waste (also in Romania) using pure and fragrant wood for combustion. In universal culture fire ca element it can be: solar fire, heavenly fire, living fire, infernal fire, cosmogonic fire, primordial cosmic fire, eschatological fire, Promethean fire, artisan fire, technical fire, sacrificial fire, each with its own story and role.

Fire is treated with respect: it cannot be insulted (Iran, India) or cursed (Romania); when a house is demolished, the oven or the hearth must not be touched (Romania) and here as well as in other nations there is a fire taboo, the name of fire being avoided - it is used water or light in order not to invoke the fire that could turn into fire.

Related to these superstitions apart from the example above, related to the theme of this issue of String and war, I have to remind you of the following incident of maximum strangeness: I was on the ferry in the Atlantykron camp, the sun was burning brightly, our late Dan Meri[ca, he was reading a story in which he kept repeating a song - a small drum, the smoke was rising... and again and again... until I had the impression that the smoke rises from the heated floor of the vessel. In a very short time, after he finished the story, during the break, he came to me in the cabin. He was particularly concerned and made a disturbing revelation to me, which today, after so many years after his death, I cannot think about without fear of the unknown. He told me: Mihaela, very soon I will die because I have met Divinity and this will not be forgiven. It was like a very strong light, like a cold fire, because it didn't burn me. I was not afraid, but I know that I will pay for this effort of mine to get there (it had arrived through a certain ritual exercise). It was early August. As you all know, Dan, who was an electrical engineer, cold, electrical energy administrator, died in November, electrocuted.

I don't think we are dealing with what we call: coincidence! I think we are dealing with: the fifth force!

THE FIRE THAT [|I IS GIVEN

GURGU COSTS

Cu o zi [nainte s` ia hot`r@rea, diminea\a a fost una obi]nuit`. Zeul se [ntorsese din zborul matinal ]i umplea deja satul de c@ntec. Tat`l de Sus [l a]tepta [n fa\a casei cu fratele mai mic, pentru a-i duce [n p`dure s`-i [nve\e v@n`toarea de maluci printre trunchiurile putrezite. Lui nu-i pl`cea s` v@neze, dar [n\elesese c` era una din [ndatoririle Ta\ilor, printre multe altele care asigurau subzisten\a familiei.

Tat`l de Jos lucra [n gr`dina din liziera p`durii. Asta, da munc`. Grea, dar frumoas` ]i plin` de satisfac\ii. Se [ntorcea acas` cu corpul fr@nt, [ns` cu sufletul u]urat de povara zilnic` a vie\ii. Uualuu spera s` fie ]i el [ntr-o bun` zi tot un Tat` de Jos.

Ceva [l deranja totu]i. Aerul i se p`rea prea [nc`rcat, iar gopii satului prea zgomoto]i, acoperind eforturile Zeului. De]i, [ns`]i muzica [ndemna sim\urile spre activitate, spre desc`tu]are de energii. Tocmai de aceea nu a avut nimic [mpotriv` s` se gr`beasc`. {ns`, ca niciodat`, atmosfera matinal` l-a nemul\umit, lucru ce de altfel i-a ]i trezit nedumerirea, dar a fost probabil ]i unul din motivele neb`nuite ce au impulsionat hot`r@rea de a doua zi.

Cu cozile pelerin` str@nse [n jurul mijlocului pentru a nu-i st@njeni, au intrat [n p`dure [n c`utarea zonelor de copaci pr`bu]i\i. Malucii formau adev`rate comunit`\i [n trunchiurile putrezite, n`p`dite de mu]chi ]i ciuperci ]i acoperite de vegeta\ia luxuriant`. Asta ]i f`cea periculoas` c`utarea lor – dac` cumva le observai prea t@rziu ]i c`deai [ntr-o ambuscad`, animalele erau at@t de iu\i [nc@t rareori reu]eai s` scapi. V@n`toarea de maluci se deprindea [n timp, dup` mult` practic` ]i cu o mul\ime de nepl`cute mu]c`turi ]i zg@rieturi. V@n`torii versa\i aveau un sim\ special, era aproape ca mirosul, dar mai degrab` o senza\ie de miros. Ei, pur ]i simplu, sim\eau apropierea unei astfel de comunit`\i, ce pentru ni]te novici r`m@nea ascuns` p@n` [n momentul [n care c`lcau [n ea. Iar atunci era prea t@rziu. Tat`l de Sus al lui Uualuu era unul din v@n`torii cei mai experimenta\i din sat ]i de aceea a ]tiut s` ocoleasc` cu grij`, de departe, prima comunitate, [ntrucat el ‘o mirosise’ ca fiind prea mare pentru doar trei gopi. {n schimb a doua, la o or` de mers, era ceva mai t@n`r`, cu doar c@teva exemplare care probabil c` se stabiliser` acolo de cur@nd. Apropiindu-se, le-a explicat c` malucii n-au practic nici un du]man natural, motiv pentru care erau foarte neaten\i, cu auzul ]i mirosul slabe, f`r` un sistem de ap`rare organizat. De aceea, oricine putea ajunge chiar [n mijlocul comunit`\ii f`r` a fi oprit.

P@nda ]i asaltul au fost cele obi]nuite, pe care le repetau de mult timp, iar lupta propriu-zis` s-a terminat repede. Nu fuseser` dec@t dou` grupuri a c@te patru exemplare. Lupta a fost probabil un alt motiv care l-a determinat a doua zi s` ia hot`r@rea. Uualuu g`sise [ntr-un trunchi, frec@nd o coard` de copac prin gaura unei buc`\i de lemn, o maluc`, care contrar obiceiului nu ie]ise la lupt`, ci se ascunsese. Gopul despicase imediat trunchiul, sco\@nd femela la lumin` ]i ridicase secera deasupra capului, ezit@nd [ns` c@teva secunde. Blana lucioas` a animalului se [nfiorase, ochii i se m`riser` [nsp`im@nta\i ]i sc@ncea neajutorat`. {n cele din urm`, Uualuu a cedat ]i a lovit scurt, c@t mai eficient, pentru a nu-i pricinui suferin\e inutile.

“Dar, dac` g@ndesc ]i ei, Tat` de Sus?” [l [ntrebase pe drumul de [ntoarcere. “N-am mai auzit de a]a ceva. Ce prostii po\i s` spui, Uualuu. Ei reprezint` hrana noastr` ]i a]a a fost de c@nd m` ]tiu eu, ]i a]a m-a [nv`\at ]i Tat`l meu de Sus, vorbind de el, de Tat`l lui de Sus ]i despre tot neamul de c@nd s-a a]ezat aici. To\i au v@nat maluci ]i i-au m@ncat ]i nimeni nu ]i-a pus o astfel de problem`.” R`spunsul [ns` nu l-a mul\umit pe t@n`rul gop ]i din acea zi nu a mai m@ncat niciodat` carne de maluc.

{n drum spre sat, [n plin` p`dure, la mare distan\` de orice comunitate, au c`zut [ntr-o capcan`. Animalele ap`reau de peste tot, lans@ndu-se cu [nver]unare [n valuri de asalt. Au fost nevoi\i s`-]i abandoneze prada ]i s` fug` pentru a sc`pa cu via\`. Tat`l de Sus le-a asigurat retragerea ]i pe l@ng` multe altele s-a ales cu o mu]c`tur` de ganglion. Ajun]i [n sat l-au pansat cu scoar\` de ]uar ]i iarb` galben`, dar infec\ia s-a generalizat rapid ]i pe parcursul acelea]i zile a murit [n chinuri. Povestea ambuscadei a zguduit satul, [ntrucat era bine ]tiut c` malucii nu atac` niciodat` [n p`dure ]i niciodat` din proprie ini\iativ`, ci numai [n ap`rarea comunit`\ilor din zonele cu copaci pr`bu]i\i. Era pentru prima oar` ]i era alarmant, dar nimeni nu s-a [ntrebat cum de-i a]teptaser` acolo, t`indu-le calea de [ntors acas`. Abia mai t@rziu, Uualuu a descoperit [n peregrinarile sale [n p`dure c` malucii [nv`\aser` s` comunice la distan\`, prin intermediul corzii de copac frecate prin gaura unui lemn. Nu-]i explicase care e exact modul de comunicare, convins c` e un soi de magie.

{n seara acelea]i zile, preo\ii satului i-au luat Tat`l de Sus pentru Ritualul Mor\ii. L-au cur`\at de blan` ]i de piele, l-au t`iat ]i l-au pisat p@n` s-a transformat [ntr-o past` g`lbuie. Focul Satului s-a f`cut conform obiceiului [nc` din timpul zilei, pentru a goni fiin\ele rele ale p`durii, ce ar fi vrut s` se serveasc` cu o buc`\ic` din mort, iar fiii lui ]i Tat`l de Jos l-au vegheat, pentru a nu dispare nimic de pe masa de opera\ie a preo\ilor. Toat` dup`-masa, Eteralul, Zeul Satului, a c@ntat o muzic` monoton`, obsedant`, [nconjur@ndu-]i ]uarul, copacul-sf@nt, cu o perdea de m@zg` mirosind a flori putrezi.

La c`derea [ntunericului, [ntreaga popula\ie a satului s-a str@ns ca de obicei [n jurul copacului sf@nt, la Foc. Preo\ii au a]teptat p@n` c@nd to\i gopii ]i-au ocupat locurile, moment [n care Zeul a [nceput o melodie neagr`, [nsp`im@nt@ndu-]i ascult`torii, pentru c` oricine ]tia c`-i muzica Mor\ii care vine s`-]i ia noul slujitor. Pe nesim\ite, linia melodic` s-a simplificat ]i s-a luminat, aduc@nd peste s`teni o ploaie cu lacrimi de aur pentru a le sp`la inimile de triste\e. {n hohotele ]i gemetele asisten\ei, preo\ii s-au apropiat cu recipientul con\in@nd pasta defunctului ]i au uns ]uarul p@n` aproape de coroana stufoas`. Seara a fost mai scurt` dec@t [n mod normal, a]a [nc@t destul de devreme s-au [ntors to\i pe la casele lor, cu sufletele u]urate de durerea mor\ii, preg`ti\i s`-]i reia via\a. Uualuu a fost profund mi]cat c@t de eficient a lucrat Zeul, sc`p@ndu-l de povara suferin\ei ]i probabil c` `sta a fost un alt motiv [n luarea hot`r@rii.

* * *

Era o diminea\` mai pu\in obi]nuit`. Zorii rozalii, []i scoseser` must`\ile peste orizont. {n sat era lini]te, Eteralul fiind [nc` plecat [n zborul matinal. Uualuu ie]i din cas` ]i se [ntinse. Merse [n pia\a satului. {]i [nfoie coada-pelerin` peste cap pentru a se proteja de stropii reci de rou` ce se scurgeau [ntr-o ploaie fin` de pe frunzele copacilor. Privii cerul. Nici urma de Zeu. Socotind c` mai are timp p@n` la [ntoarcerea lui, se [ndrept` spre gr`dina familiei. Tat`l de Jos lucra p`m@ntul cu [nd@rjire, aproape cu furie. Nu mai v`zuse niciodat` la el at@ta [nver]unare, cum n-o mai v`zuse niciodat` pe Mam` pierz@nd o diminea\`, c@nd treburi urgente o alergau zilnic. St`tea pur ]i simplu ]i-l privea pe Tat`l de Jos. Se opri nehot`r@t la marginea lumini]ului. Mama sc@ncea u]or, ca un copil. Nu mai fusese martorul nici unei desc`rc`ri individuale de durere. {nv`\ase c` [n particular trebuie s`-]i controleze sentimentele. Doar la Foc, seara, putea s` ]i le [mp`rt`]easc` celorlal\i. Nu ]tiu de ce, dar scena celor doi p`rin\i [l r`scoli ad@nc, sco\@ndu-i durerea la suprafa\`. Problema sa i se p`ru minor` prin compara\ie.

– Uualuu, what about you!? exclaim the Father of the Low.

He looked up guiltily, although he did not explain why he entered [the lights].

- What's the matter with you?

– Fiule, sunt lucruri care nu se pot explica. Ai s` le [n\elegi mai t@rziu, c@nd vei avea familia ta. Dar nu cred c` `sta-i motivul pentru care ai venit!

– Azi noapte am avut un vis, [ncepu pu\in intimidat de situa\ie. Era tot satul la Foc ]i Zeul c@nta ca de obicei. O sear` ca oricare alta, p@n` [n momentul [n care eu m-am ridicat ]i am [nceput s`-l [ng@n pe Eteral. {l imitam perfect ]i [n cele din urm` a-\i [nceput ]i voi.

Tat`l de Jos se apropie pu\in nelini]tit. A]tepta [ntreb`tor.

– Ei bine, cred c` asta trebuie s` fac eu – s` c@nt. Am sim\it imboldul `sta de foarte mult timp, dar nu mi l-am putut explica. Acum ]tiu sigur ce vreau. Vreau s` stau al`turi de Eteral ]i s` c@nt`m [mpreun`.

– Uualuu, [l lu` de umeri Tat`l ]i-l for\` s` se a]eze [ntre el ]i Mam`, s-ar putea s` nu fie decizia cea mai bun`. {n plus, din c@ntat n-o s`-\i po\i [ntre\ine familia.

- Then I don't think I want to have a family.

- Boy, what nonsense!

- Okay, I will have a family. I won't even have to sing all day. That's what God does. I will work as you do, and in the evening when you don't work anymore, I will sing.

– Trebuie sa-\i povestesc ceva. Acum mul\i ani, l@ng` lacul din inima p`durii exista un alt sat. Tu nu ap`rusei [nc`, eu [ns`mi eram doar un copil. Un sat de p`dure, obi]nuit, numai c` Zeul lor era unul din cei mai buni Eterali. Venea lume din alte sate s`-l asculte. Chiar Tat`l meu de Jos m-a dus o dat`. {ntr-o bun` zi, unui gop din acea comunitate i-a murit at@t consoarta c@t ]i partea de Jos a familiei, m@nca\i de furnicile ro]ii, care ]tii c` fac ravagii [n padure. Norocul nostru e c` suntem oarecum la c@mpie, unde ele se aventureaz` mai greu. Gopul acela a umblat atunci ca nebun prin padure ]i n-a mai reu]it s` ajung` seara la Foc, pentru Ritualul Mor\ii. Astfel, n-a avut parte de alinarea Zeului. Sufletul s`u a r`mas aprins de ur` ]i durere, g`sindu-]i lini]tea doar [n plimb`rile sale prin p`dure. La pu\in timp de la nenorocire, [ntors acas` cu o prad` gras` de maluci chiar [n miez de zi, a r`mas [n sat contrar obiceiului, s`-i jupoaie ]i s`-i prepare pentru iarn`. Numai c`, dup` c@teva ore, furia ]i durerea i s-au urcat la cap nemaisuport@nd muzica vesel` ]i optimist` a Zeului, care [nviora satul ]i-l [mbia la munc`. Atunci, a [nceput s` arunce cu pietre [n el. Ceilal\i s`teni nu ]i-au dat seama pe loc ce se [nt@mpla, iar Eteralul n-a reac\ionat, fiind pentru prima oar` confruntat cu o manifestare ostil`. Gopul era [ns` v@n`tor ]i av@nd m@na sigur`, a reu]it chiar din primele lovituri s`-l nimereasc`. A]a c`, [nainte ca cineva s` intervin`, Zeul c`zuse la r`d`cina ]uarului, agoniz@nd. C@teva secunde mai tarziu ]i-a deschis larg aripile ]i a murit. Era pentru prima oar` c` se [nt@mpla a]a ceva. N-au ]tiut cum s`-l pedepseasc` pe vinovat, care oricum, dou` zile mai t@rziu a c`zut [ntr-o ambuscad` a malucilor. Cert e [ns`, c` nici un alt Zeu n-a mai venit [n acel loc, unde de atunci nu a mai c@ntat nimeni ]i f`r` nici o explica\ie aparent`, satul a dec`zut treptat, p@n` c@nd s-a stins cu totul. Cred deci c` ar fi bine s` te g@nde]ti de zece ori la consecin\e, [nainte s` faci ceva nes`buit. Poate [ncercarea ta va fi piatra aruncat` [n Zeul nostru. {n plus, tu nici nu ]ti ce-i aia muzic`. N-ai nici cea mai mic` idee.

Uualuu sim\i c` e un rost [n cele spuse de Tat`l de Jos. Cuget` [ndelung ]i [ntr-un final plec` singur [n p`dure, spre Mun\ii Negri, socotind c` acolo va putea [nv`\a s` c@nte f`r` s`-l supere pe Zeu. Nu ]tia prea sigur cum o s-o fac`, dar era convins c` [n cele din urm` va g`si solu\ia cea mai bun`.

A doua zi diminea\` familia sa descoperi c` fugise. {l c`utar` o vreme prin [mprejurimi, dar nu reu]ir` s`-i dea de urm`.

* * *

Diminea\a era limpede ]i luminoas`, de]i soarele nu adulmeca [nc` orizontul. Aerul r`coros se umplea de miresmele ]uarilor ]i ale florilor s`lbatice de p`dure. P`durea, care []i adormea tainic fiin\ele nop\ii, oferindu-]i un r`gaz pentru colorata via\` de zi.

Zeul se [ntinse adulmec@nd cu pl`cere. Privi ocrotitor uli\a principal` a satului. Umed`, bordat` cu verdele cur\ilor m`rgina]e, nu prea lat`, topindu-se brusc [n liziera [nflorit` a p`durii. Uli\a se continua ]i [n partea opus`, p@n` [n r@u, prelungindu-]i existen\a prin pode\ul de lemn ]i drumeagul ]erpuit de pe cel`lalt mal.

T`cerea veghea [nc` satul scufundat [n aura somnului. Zeul se c`\`r` [ncet, f`r` zgomot, p@n` [n v@rful copacului sacru, ]uarul ocrotitor al tribului ]i se mai [ntinse [nc` o dat`, dezmor\indu-]i trupul adormit. Prinse a culege de pe crengile apropiate, frunze c@t mai grase ]i zemoase, pe care le mestec` [ndelung, scuip@nd resturile. Treptat, corpul alb-str`veziu [ncepu s` se coloreze, [nl`untrul s`u, sub piele, [nv@rtejindu-se nori de un verde-pal. {]i destinse aripile ]i a]tept`. Un fluid verde [ncepu s`-i curg` prin oasele sub\iri ale membrelor acoperite de pielea transparent`. S`lt` u]or de pe crac` ]i la un moment dat se desprinse de copac, [n`l\@ndu-se ca un balon. {n foarte scurt timp nu mai avu nevoie dec@t s`-]i deschid` larg aripile membranoase ]i s`-]i direc\ioneze [n`l\area purtat pe curen\ii de aer.

Satul r`mase o pat` mic`, ha]urat` de uli\e, pe un fond verde aprins, imens covor de verdea\`, topit [n multe locuri de r@uri ]i lacuri, ca de o lav` albastr`. {i z`ri ]i pe ceilal\i Eterali [n`l\@ndu-se str`vezii, iriga\i de o circula\ie verde, cu bule mari r`sucite, u]or fosfore]cente, umfl@ndu-le abdomenul ]i pieptul, mi]c@nd insesizabil din aripi, frumuse\i stranii, zmee [n`l\ate de copiii p`m@ntului, [ndrept@ndu-se fragile spre aceea]i \int`.

Dep`]i primul strat de nori ]i se al`tur` mul\imii str`lucitoare ce a]tepta [n cea mai deplin` t`cere. Numai v@ntul ]uiera s`lbatic [ncerc@nd s`-i zmulg` din pozi\ii, p`strarea echilibrului p`r@nd imposibil`, ireal`, nebuneasc` pentru fragilitatea lor. Toate privirile erau a\intite spre locul de unde trebuia s` r`sar` soarele. Deasupra lor, ascuns de un ultim strat de nori, albastrul [nchis al cerului, ca o mare r`sturnat`.

O dung` de aur str@nse linia [ndep`rtat` a orizontului. Ca la un semn, [ntr-un sincron perfect, vocile Zeilor explodar` violent [ntr-o not` triumfal`, insuportabil` pentru orice fiin\` p`m@ntean`. Parc` a]tept@nd semnalul lor, dunga de aur se [ntinse [ntr-un halou care d`rui culoare p`m@ntului adormit ]i [nconjur` corul celest. Melodia se [n`l\` puternic`, victorioas`, c@nt@nd gloria Dimine\ii ]i a Vie\ii, a Soarelui ]i a Cerului, a P`m@ntului ]i a Apelor, sp`rg@nd [n f@]ii biciuitoare atacul v@ntos. C@ntecul, prin puterea lui devastatoare, insuportabil` pentru urechea unui gop, ar fi putut distruge un sat [n c@teva secunde. De aceea era destinat numai triumfului Existen\ei.

As the perfect circle of the sun rose completely above the horizon [scattering the flames of light and splendor over the world, one last note vibrated liquefying the air, while the eyes of the Gods fixed on the incandescent orb, reddening in their turn and swelling.

{n momentul [n care nota se stinse, Eteralii [ncepur` s` cad` precum pietroaiele, cu corpul revenind la transparen\a ini\ial`. Sub primul strat de nori []i destinser` iar aripile, strecur@ndu-se cu elegan\` prin faldurile v@ntului, fiecare spre tribul sau.

Apropiindu-se, observ` fiin\ele m`runte ale comunit`\ii mi]c@ndu-se deja pe uli\e. Plan` maiestuos deasupra colibelor de lemn, cu acoperi]uri din frunze ]i se a]ez` pe ramura obi]nuit`, ]lefuit` de ghearele lui, sclipind sidefiu [n lumina crud` a dimine\ii.

{si acord` c@teva minute de r`gaz, dup` care scoase primele note. Pl`cute, duioase, optimiste. Pentru fiin\ele sensibile ale muritorilor, pentru sufletul lor t@njind dup` frumuse\e, pentru spiritul vesel ]i muncitor al gopilor.

A new day had begun.

* * *

{n ziua aceea, Mama familiei se [ngrijea de cas`. Uualuu str`b`tu curtea ]i intr` [n [nc`perea central` a c`minului. {]i a]ez` bagajele pe lada din lemn [ncrustat de l@ng` fereastr` ]i se [ndrept` spre buc`t`rie. Pe Mam` o g`si [n prag privindu-l, ne]tiind s` reac\ioneze. Era mai v@njos ]i [n acela]i timp mai slab, blana []i pierduse luciul, figura i se [nseninase, era mai matur` ]i luminat` de o mul\umire ce venea din interiorul s`u ]i care-l tr`da f`r` gre] – era fericit. Trecuse un an de c@nd fugise, f`r` s` mai ]tie cineva, ceva de el. {l crezuser` deja mort, c`zut [n vreo ambuscad`. Mai t@rziu au realizat c` asta era cel mai pu\in probabil s` se [nt@mple. Uualuu devenise frate cu malucii. De la ei aflase c` ]i Natura c@nta, nu numai Zeii ]i c` Natura [\i poate [mprumuta din instrumentele ei, pentru a-\i acompania glasul. Le prinsese modul de comunicare ]i le dezv`luise secretele capcanelor gopilor pentru a nu mai c`dea [n ele. Iar ei [l [nv`\aser` s` c@nte cu Natura. Apoi se afundase [n p`durile neumblate ale Mun\ilor Negri pentru a-]i des`v@r]i arta. Le str`b`tuse culmile [ng@n@nd v@ntul ]i p`s`rile, fo]netul p`]unilor ]i glasurile fiarelor.

Tat`l de Jos era ca [ntotdeauna la munc`, iar fratele s`u plecase din zori la v@n`toare de purini. {l pofti la mas` ]i-l osp`t`, cercet@ndu-l cu nesa\, ne]tiind dac` se poate apropia de el sau devenise un str`in. {l iertase pentru fuga lui de bucuria revenirii. P@n` seara, c@nd se re-[ntoarser` Tat`l ]i fratele, Uualuu [i povesti prin c@te trecuse, despre frumuse\ea vie\ii printre norii bureto]i ]terg@nd lascivi v@rfurile [nz`pezite ale mun\ilor, pe culmile st@ncoase [n lini]tea absolut`, c@nd t`cerea se sim\ea fizic umpl@nd h`urile pr`p`stiilor, sau depre [ncremenirea p`durii negre ce da numele mun\ilor, p`dure [n\epenit` [n lava care cu mult timp [n urm` s-a scurs bolborositoare pe coastele stufoase, solidific@ndu-se ]i [mpietrind \inutul. Nu ezit` s`-i povesteasc` de maluci, despre inteligen\a ]i bun`tatea acelui popor.

{nserarea [i g`si pe to\i patru [n fa\a focului aprins [n vatr`, tot st@nd ]i povestind. {ncepu s`-]i desfac` bagajele: o lance din piatr` de lemn solidificat, culeas` ]i prelucrat` de Uualuu [n Mun\ii Negri, pentru fratele s`u; un s`cule\ cu semin\e de fructe comestibile, necunoscute [n sat, dar care ar fi putut spori bog`\ia hranei ]i evita necesarul de carne de maluc. Apoi le ar`t` pe r@nd instrumentele pe care i le confec\ionaser` prietenii s`i [n armonie cu Natura: bimotul – trei be\e g`urite, prin ale c`ror orificii treceau nou` corzi de copac, legate [n perechi de trei la c@te un ]urub din lemn. R`sucind ]uruburile, corzile scoteau zgomote prelungi ]i t@nguitoare. Talanul – un lemn scobit ]i golit pe din`untru, g`urit [n mai multe locuri ]i str`b`tut de un ]irag de bile din piatr` de lemn solidificat. Sufl@nd printr-un cap`t al s`u, aerul punea [n mi]care bilele, care scoteau astfel un fluierat zorn`itor. Apoi clopo\eii ]i pocnitoarele cu ghinde, ]i multe altele.

– N-ai renun\at la ideea de a c@nta cu Zeul! constat` Tat`l de Jos.

He had lived a lot that year. He had squirmed like a sick animal. Pilgrim's tail hung long and its ribs could be counted. The mother, on the other hand, had gained too much weight.

– N-am renun\at, Tat` de Jos. Asta-i menirea mea.

– Atunci ce mai astep\i? oft` acesta.

– Mi-e fric`, m`rturisi Uualuu [ngrijorat. {nc` nu pot s`-mi controlez perfect cel mai complex instrument l`sat de Natur`, ad`ug` [ncet ar`t@nd spre perni\ele at@rnate de-o parte ]i de alta a g@tului. La femele erau mai mici ]i mai [ntinse spre ceaf` ]i de aceea c@nd le foloseau sunetele erau mai ascu\ite, mai stridente. La masculi, erau mai mari ]i mai bombate spre piept, sunetele lor fiind mai joase, mai grave. Dar nimeni nu se oprise p@n` atunci s` le studieze – erau ca ni]te ornamente. Pentru vorbit era de folos numai gura ]i doar la emo\ii puternice, necontrolate, []i umflau perni\ele ]i slobozeau strig`te furioase, uimite ori vesele. Umflate cu aer, ar`tau ca o pereche de s`cotei ce se prelingea spre centrul grumazului, unindu-se [ntr-o piele fin` ]i cutat`, t`iat` de trei fante. Uualuu []i umfl` perni\ele, apoi se apuc` s` scoat` aerul prin fante, modul@ndu-l. Nu mai erau strig`tele emo\ionale ale gopilor, ci note muzicale, [nc` nesigure, rudimentare.

Tot satul era str@ns [n jurul Focului de Sear`. Uualuu p`]i [n centru, [n murmurul asisten\ei. Ocoli vatra ]i se apropie de copac, privindu-l pe Zeu cu venera\ie. Preo\ii tres`rir` nelini]ti\i. C@ntecul divinit`\ii [nconjur` spectatorii cu o perdea de lumin` ce se rotea frenetic. T@n`rul gop se a]ez` la r`d`cina ]uarului sf@nt ]i [ncepu timid s`-l [ng@ne pe Zeu. Neauzit. Eteralul reduse tonalitatea ]i simplific` linia melodic`, cern@nd o ninsoare de s`rb`toare peste sat. Glasul gopului prinse curaj ]i urm@nd c@t mai exact muzica se [n`l\` cu st@ng`cie. Ca primii pa]i ai unui copil.

Dup` primele zile, [n care comunitatea se convinsese c` nu se [nt@mpla nimic r`u, Uualuu [ncepu s`-]i petreac` tot mai mult timp l@ng` copac. Astfel c`, dup` doar c@teva s`pt`m@ni se mut` cu toate obiectele personale la r`d`cina ]uarului sf@nt, f`r` ca nimeni s` se mai [mpotriveasc`. Uitase [nv`\`turile malucilor ]i lec\iile Naturii, precum ]i de instrumentele sale. {ncercarea suprem` era de a-l imita c@t mai perfect pe Zeu, de]i sim\ea c` ceva oricum lipse]te ]i va lipsi. {ns` era ca un fel de vraj`. Nimic nu mai conta. Dar satul era mul\umit, familia [l acceptase a]a, aduc@ndu-i de m@ncare ]i [ngrijindu-l acolo, [n mijlocul pie\ii, iar Eteralul [l ajuta cu r`bdare, repet@nd obsedant anumite linii melodice, pentru ca el s` le poata [nv`\a.

The village was happy!

* * *

Sim\ii aroma florilor s`lbatice ce-]i deschideau corolele umede de somn ]i [n special mireasma potrului – lujer plin cu miere, [nv`luit de o p@nz` alb`, fin`, [mbrobonit` cu mici puncte ro]i. Scena cea mai frecvent` diminea\a, era cea a malucilor tr@nti\i pe spate, sub potrii [ngreuna\i, aplec@nd u]or cupa ]i scurg@nd lacomi lichidul dulce ]i hr`nitor, negru ca noaptea ]i gros ca lava. Z@mbi fericit de vecin`tatea prietenilor s`i. Dar z@mbetul i se ]terse c@nd privi [mprejur de]i nu deschisese ochii. Dormea ]i totu]i putea vede c` nu la fra\ii lui, putea cerceta satul [n zori. Lumina cr`pase pieli\a nop\ii ]i-]i strecur` triumf`toare prin sf@]ietur` bra\ele lungi ]i albe. Tribul nu se trezise [nc`, lini]tea fiind netulburat` la aceast` or` a [nceputului de zi, c@nd ]i p`durea se odihnea [ntre retragerea vie\uitoarelor nop\ii ]i apari\ia celor ale zilei.

{ncerc` iar s`-]i deschid` ochii, dar nu reu]i s`-]i clinteasc` nici m`car un pic pleoapele ]i la [nceput se sperie realiz@nd c` totu]i, [nc` doarme, cufundat [n cel mai dulce somn. Dormea, dar [ntr-un mod cu totul curios era treaz ]i vedea lumea din jur cu ni]te ochi neb`nui\i p@n` atunci, din interiorul s`u. {l v`zu pe Zeu cobor@nd pentru prima oar` din copac. Se apropia de el. Era mai [nalt dec@t i se p`ruse, cu corpul lung ]i zvelt, translucid [n lumina [nc` tulbure a zorilor. {]i destinse aripile maiestuos, [ntinz@ndu-]i pielea transparent` cu tente albicioase, peste oasele lungi ]i sub\iri. Acum corpul [i p`rea de copil [n compara\ie cu anvergura aripilor. {l prinse [n gheare ]i [l s`lt` [n susul ]uarului. Nu-i mai era fric` ]i se g@ndea c` orice s-ar [nt@mpla, a]a trebuia ]i avea un rost.

Ajuns [n v@rful copacului privi uli\a principal` a satului cu m@ndrie, dar nu era nimeni la acea ora s`-l admire. La un semn, se urc` [n spatele Eteralului, [n timp ce acesta [ncepu s` mestece frunza verde ]i zemoas` a arborelui-sf@nt. Hrana [ngurgitat` se volatiliz` [n corpul s`u translucid, [nv@rtejindu-se ca norii ]i scurg@ndu-se cu repeziciune prin oasele aripilor. {n c@teva minute, trupul []i pierduse transparen\a [ntr-o mas` verde pal.

{ncepur` s` se [nal\e u]or, f`r` nici un efort. Cerul se apropia din ce [n ce mai iute, ame\indu-l. Privi satul de sus ]i se cutremur` de frumuse\ea peisajului. Recunoscu a]ez`rile [nvecinate, p`durea, Mun\ii Negri, apoi r`mase [ncremenit de c@t de [ntins` ]i neasemuit` era lumea. Ce fiin\e stranii ]i minunate vor fi tr`ind pe t`r@murile galbene de la est, dar pe cele albastre de la vest, ori [n marea p`durilor din sud?

V@ntul, pe m`sur` ce urcau, cre]tea [n intesitate. {]i desf`]ur` coada-pelerin` pentru a se proteja de curentul [nghe\at. Str`b`tur` primul strat de nori [ntr-o aparent` acalmie, dar deasupra lui v@ntul se transformase [n adev`rat` furtun`. {n ultimul moment [i v`zu pe to\i ceilal\i Zei, [ntr-o mas` compact`, cu aripile [ntinse sclipind de chiciur`, a]tept@nd culca\i pe curen\ii de aer. {nghi\i [n sec de emo\ie.

Le urm`ri privirile. Toate erau a\intite spre locul unde p`m@ntul se curba u]or, topindu-se [n cer. Pe nesim\ite, banda str`lucitoare a r`s`ritului [nr`m` lumea. O atingere de niciunde [i m@ng@ie urechile ]i un val sonor [ndep`rt` v@j@itul v@ntului printre aripile Eteralilor. Nota triumfal` erupse din piepturile lor, izbindu-l [n moalele capului. Se ag`\` cu disperare de purt`torul s`u, sim\ind c` ame\e]te. Cu tot bandajul acustic, corpul [i vibra de glasul corului divin. Atunci sim\i!

{l percepu ]i-]i opri r`suflarea. Fu [nfiorat de sentimentul Existen\ei. O prezen\` dintotdeauna, mai presus de orice, cuprinz@nd [n fiin\a Lui [ntreaga lume, ceva de pretutindeni ]i oric@nd, fierbinte ]i [nghe\at, ad@nc, ame\itor de profund, [nsp`im@nt`tor de mare, cutremur`tor de puternic, dureros de bun ]i de [n\eleg`tor ]i de necuprins ]i de ne@n\eles, cople]indu-te cu spaima [nceputurilor, pacea prezentului ]i nelini]tea viitorului, [nec@ndu-te [n z`d`rnicia c`ut`rii [n infinitul formelor ]i oferindu-\i speran\a victoriei [n eternul lan\ al gopenirii, al existen\ei, al lui Este.

Uualuu url` de fric`, pl@nse, se extazie, murii ]i [nvie, tremur` cuprins de febr`, vru s` zboare ]i s` r@d`, apoi [ncepu s` c@nte, umfl@ndu-]i ]i golindu-]i perni\ele g@tului a]a cum nu mai f`cuse niciodat` ]i glasul s`u se al`tur` corului celest, celebr@nd opera crea\iei divine ]i descoperirea celei muritoare, sc@nteie din focul etern.

Se trezi la r`d`cinile ]uarului sf@nt, istovit ]i [nghe\at, cu sufletul arz@nd de dorin\` ]i adora\ie. Adormi ad@nc, ghemuit la umbr`. Nu se desmetici dec@t seara t@rziu ]i nu reu]i s` fac` altceva dec@t s` priveasc`-n gol, absent la toate, z@mbind nebun. Adormi la loc.

Diminea\a era rece ]i umed` ca o fecioar`. {]i [ntinse bra\ele ]i coada s` se dezmor\easc`, dou` pic`turi de rou` [l picurar` pe fa\`, se scutur` r@z@nd cu poft` ]i se ridic` [n picioare. Doar at@t. C`ci t`lpile [i erau [nfipte [n p`m@nt, [ngropate p@n` la glezne, continu@ndu-se cu pulpele [ngro]ate ]i str`b`tute de cr`p`turi. Privi [n sus, spre cer, acolo unde Zeul ]i … Corul ]i … []i reaminti, []i reaminti tot ce uitase [nv`\@nd.

Scoase la iveal` toate instrumentele confec\ionate [n c`l`torie. Le acord` ]i le aranj` cu dragoste. {n acea sear` sparse pentru prima oar` ritmurile Zeului, c@nt@nd altceva dec@t imita\ii, ceva din str`fundurile Mun\ilor Negrii, din sufletele malucilor ]i [ntunecimea P`durilor. Eteralul amu\ise ]i audien\a amu\ise, ascult@nd surprins` de noua melodicitate. Muzica nu-i mai [nv`luia, dar o sim\eau strecur@ndu-se undeva acolo, [n ad@ncurile lor ]i vibr@nd corzi ne]tiute, senza\ii misterioase. Reu]ise s` rup` vraja, s`-]i [mpr`]tie peste comunitate emo\iile ]i speran\ele. S` umple sufletele gopilor de amintirile ]i c`ut`rile sale, de experien\a de mii de ani a Naturii, [ngropat` [n lemnul instrumentelor ]i buricele degetelor.

Din acea sear`, ]tiu care-i era menirea, ]tiu c` poate s`-]i [mp`rt`]easc` semenilor revela\iile, acel ceva ce fusese ascuns [ntr@nsul cu grij`. }i totul nu se putea realiza dec@t prin muzic`. {n\elegea c` Zeul [l ascult` ]i c` [nc` una din vr`jile evolu\iei fusese rupt` ]i se sim\ea satisf`cut. Abia de acum []i [ncepea adev`rata misiune.

* * *

Vremea zburase, deceniile se scurseser`, gopi muriser` ]i al\ii se n`scuser`, dar [n fiecare sear`, toat` suflarea se str@ngea [n pia\a localit`\ii, [n jurul Focului Sacru.

}uarul divin se uscase ]i se chircise, iar [n locul lui crescuse copacul Uualuu, cu trunchiul [nalt, zvelt, cu scoar\a alb` ]i lucioas`, cu crengi sub\iri, delicate, crescute numai din v@rful copacului, acolo unde se mai puteau distinge tr`s`turile gopului ce fusese, ]i cu o pelerin` lemnoas`, foarte ridat` ]i noduroas`, [n`l\at` deasupra arborelui, [ntr-un evantai protector. Pe acest evantai []i g`sise locul acum, Zeul.

{nainte de ora Adun`rii, la r`d`cinile copacului se str@ngeau copiii din sat, cu instrumente me]te]ugite dup` modelele aduse de Uualuu, pe care ]i le acordau, le [ncercau ]i-]i repetau notele ]i acordurile [ntr-o jum`tate de or` de vacarm. C@nd [ntunericul era deplin, iar Focul destul de mare pentru a lumina toat` pia\a, participan\ii erau deja la locurile lor ]i glasurile Zeului ]i al arborelui se [n`l\au la unison, ajut@ndu-i pe copii s` intre [n ritm, apoi se desp`r\eau, complet@ndu-se sau oferindu-]i solitudine r@nd pe r@nd. Tensiunea ora]ului, problemele comunit`\ii, ale fiec`rui gop pe r@nd, chiar ]i ale celor veni\i de la mare dep`rtare, din satele [nvecinate ori de la marginea \inuturilor cunoscute, toate erau dest`inuite ]i dezlegate, p@n` c@nd atmosfera se destindea, lumea era fericit`, u]urat` de grijile cotidiene, de loviturile vie\ii, ]i se putea purcede la c@ntarea Istoriei, a Naturii, a Minunilor Lumii ]i printre multe altele, [n primul r@nd ]i [n permanen\` ca fundal, la c@ntarea Existentului, a ceea ce Este ]i [n care fiin\eaz` Tot.

Lumea mai venea de pretutindeni ]i pentru c` satul crescuse, se transformase [ntr-un ora], primul ora], cu strada principal` lat` ]i pavat`, cu case din piatr`, mari ]i luminoase, cu magazine ]i tarabe, taverne ]i b`i publice, ]i chiar locuin\e de g`zduire a malucilor, o localitate [n care legea permitea accesul acestora ]i pedepsea orice act de agresiune, cel mai important centru al \inutului.

Cu adev`rat o vraj` se rupsese [n acel loc ]i puteai sim\i muzica [n orice col\i]or al s`u, ]i puteai sim\i o omniprezen\` z@mbind [n orice perete, gr`din` sau fereastr`.

Uualuu c@nta iubirea ]i via\a ]i [nv`\`tura [n fiecare sear` ]i Zeul [l seconda cu o sincronicitate perfect`. Cu adev`rat o vraj` se rupsese [n acel loc … .