Infinitul prin ochii Hermetismului

aut. Naomi Patricia Corciu

Cel mai probabil citești asta în gând acum. În acest moment, cine ești? Ce voce citește în locul tău? Pune-ți întrebarea: ești gândul care citește… sau ceva dincolo de gând, care știe că citești? Ești ochii tăi? Ești cel care vede prin ei? Ești mâinile care țin această carte?

[…] căci ceea ce, într-un corp, mișcă lucrul neînsuflețit nu este corpul, ci ceva care mișcă atât corpul celui care poartă, cât și corpul purtat […] (Hermes Trismegistos, ed. Dan și Alexandru 2021, 55).

Cel mai probabil, cât timp ai citit asta, nici nu ai realizat trecerea timpului în sine, un început sau un sfârșit. Ci pur și simplu un prezent perpetuu în sine însuși, un moment după altul. Ca și acum. Și acum. Și acum… și Acum.

Similar momentelor faimoase descrise prin felul în care „timpul stă în loc”, și asemănător acestei simțiri, mintea ne poate duce oricât de departe îi permitem și chiar dincolo de ce ne imaginăm inițial. Într-un fel sau altul, în anumite stări, atât timpul, cât și spațiul devin, pentru un moment, infinite.

Regăsim că infinitul nu se întinde doar în spațiul fizic așa cum îl cunoaștem, ci și în fiecare moment de conștiință și prin diferite granițe și dimensiuni ale percepției. Această conexiune profundă între minte și infinit reflectă parte din învățăturile fundamentale ale principiilor hermetice, care ne ajută să înțelegem mai bine legile universului și, implicit, Infinitul prin ochii Hermetismului.

∞

Ce sunt principiile hermetice

Principiile hermetice sunt descrise în The Kybalion, o carte cu învățături esențiale atribuite lui Hermes Trismegistos. Aceste șapte principii explorează ideea unor legi universale ce stau la baza realității pe care o experimentăm, iar fiecare principiu ajută la aprofundarea înțelegerii noastre despre cum funcționează lumea și cum putem trăi mai conștient. Principiile sunt explicit menționate în Kybalion, însă ideea lor este susținută și prin alte scrieri, precum Corpus Hermeticum.

∞

1. Principiul Mentalismului

TOTUL este minte, Universul este Mental

Așa cum am explorat infinitatea conștiinței în prima parte, acest principiu descrie cum și realitatea însăși este, în esență, pură conștiință, iar materia și lumea sunt o imagine a acesteia. Afirmă ideea conform căreia tot ce există este rezultatul unei singure conștiințe universale, iar noi, „după chipul și asemănarea” ei, suntem ființe conștiente ce poartă un trup prin care se manifestă.

Ceea ce gândim constant devine o credință, o credință devine o motivație – motivația duce la acțiuni ce nu existau până atunci decât în plan mintal. Similar, Infinitul se desfășoară prin prisma infinității acestei conștiințe. Prin acest principiu putem înțelege cum Infinitul, așa cum îl percepem, nu se regăsește doar în spațiul vast din exterior, ci și în propria minte, mereu nevăzută, însă mereu prezentă.

∞

2. Principiul Corespondenței

Precum în Cer, așa și pe Pământ. Precum înăuntru, așa și în afară.

Principiul Corespondenței descrie conexiunea inseparabilă dintre microcosmos și macrocosmos, subliniind cum totul se regăsește în tot și cum universul este construit din asemănări recurente între propriile sale elemente, având o natură fractală. Acest principiu sugerează că tot ceea ce este mic reflectă ceea ce este mare și viceversa, această repetiție continuându-se la nesfârșit.

Spre exemplu, crengile unui copac reflectă propriile rădăcini. Celulele din corp oglindesc astrele din cosmos; impulsurile nervoase sunt similare cu fulgerele, iar dacă privim prin microscop, descoperim un alt întreg univers în miniatură. Prin aceste asemănări, universul în sine se prezintă ca o infinitate de replici în continuă dezvoltare și transformare, fiecare nivel al realității fiind doar un microcosmos al unui macrocosmos infinit prin propria oglindire.

Din nou, printr-un alt principiu, suntem invitați să vedem cum infinitul nu se extinde constant doar în spațiu, ci și în profunzimea diferitelor sale dimensiuni, în refacerea, oglindirea și transformarea propriei sale naturi.

∞

3. Principiul Vibrației

Totul în Univers vibrează și se află în mișcare. Nimic nu odihnește. Nimic nu e fixat sau statornic. Totul este ori în drum spre ceva, ori dinspre ceva.

Dacă îți oferi un moment să închizi ochii și să-ți lași doar urechile să asculte, vei auzi cum nimic nu stă pe loc. Principiile ne reafirmă cum singura constantă este schimbarea, iar noi existăm tocmai pentru că totul mișcă și totul este mișcat. Principiul Vibrației se manifestă în orice aspect zilnic, dar și în aspecte subtile precum vântul, undele sonore și chiar propriile emoții.
Prin cunoștințele actuale, știm că Universul nostru este într-o expansiune constantă și nelimitată, iar știința modernă, în special fizica cuantică, ne arată că mișcarea există chiar și la niveluri subatomice. Astfel, nu doar că principiul corespondenței se reafirmă, dar și legătura dintre mișcare și Infinit devine mai pronunțată. Infinitul nu este doar o expansiune spațială, ci o mișcare continuă, fără sfârșit, care guvernează întregul univers – vizibil și invizibil.

Infinitul se regăsește prin însăși mișcarea, vibrațiile la diverse frecvențe și expansiunea continuă a tot ce cuprinde, inclusiv pe noi.

∞

4. Principiul Polarității

Totul este dual. Cald și Rece sunt identice în natură, însă la grade diferite. Extremele se întâlnesc. Toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate.

Unul dintre cele mai fascinante principii provoacă acceptarea faptului că toate extremele sunt, de fapt, același lucru, dar la poli opuși. De aceeași natură, dar cu un grad diferit. Înțelegem lumea din jurul nostru tocmai prin a descrie ceva în raport cu opusul său. De aceea, Polaritatea este una dintre legile universului în care ne aflăm.

Când am încercat să desenez ceva care să reprezinte Infinitul, m-a atras simbolul florii vieții, reprezentând ciclul nesfârșit al vieții și al reîncarnării. M-am oprit la a simți că Infinitatea lucrurilor nu cuprindea doar felul în care totul naște și crește, ci și cum totul poate pieri. Am încercat să integrez opuse pe o foaie până am realizat că, pentru a transmite conceptul corect, foaia ar fi trebuit să rămână albă. Altfel, orice desenam limita Infinitul. Mi-am dat seama prin asta cum inclusiv nemărginirea în sine cuprindea limite finite, făcând tot parte din ea însăși.

Percepția noastră înțelege Infinitul prin contrastul cu ceea ce știm că are un sfârșit. Adesea, uităm însă că, la o scală mai mare, sfârșiturile sunt doar partea „opusă” a începuturilor. În același mod, Infinitul este doar partea „opusă” a ceea ce este finit, iar ambele sunt părți ale aceluiași lucru.

∞

5. Principiul Ritmului

Totul are un ritm și un ciclu, precum mareele

Dacă Principiul Vibrației descrie că totul este în mișcare, Principiul ritmului descrie esența ciclică a lucrurilor și cum totul are o perioadă, totul are un anotimp.

Kybalionul relatează acest principiu exemplificând mișcarea unui pendul care prin propriul său ritm își manifestă natura (Three Initiates, The Kybalion 1908, 84).

Realizarea că multe sunt temporare este atât eliberatoare cât și înspăimântătoare, însă realizarea că ambele sunt inevitabile în mișcarea infinită a lucrurilor, ne invită să privim schimbarea ca pe o parte din ceea ce compune și Infinitul. Acceptarea acestui ritm ne oferă atât înțelepciunea de a îmbrățișa cele mai frumoase momente, cât și tăria de a traversa perioadele grele, tocmai știind că totul își are propria perioadă și propriul folos.

La o scară mai mare, ritmul se regăsește la nesfârșit în rotația astrelor, orbitarea cometelor, anotimpurile de pe Pământ… iar mai aproape de noi, îl regăsim în propria respirație, bătăile inimii, în fluxul mareelor, în note muzicale și multe altele. Perioade bune vin după perioade mai sumbre, noaptea urmează ziua, iar oamenii – ca și natura – renașterea și schimbarea la infinit.

În nesfârșire, totul e o perioadă care o precede pe alta. Deși paradoxal, lumea și Infinitul se desfășoară tocmai deoarece totul are propriul său timp. Galaxiile vor continua să se ciocnească și să se reînnoiască, stelele vor muri iar altele vor naște. În timp ce toate acestea se întâmplă într-un cer vast, esența lor continuă să se exprime prin ritmul propriu, timp după timp.

Oglindind viața, cu cât ne trage ceva mai mult în spate, cu atât mai puternic ne poate fi avântul spre opusul său. Fiecare început conține inerent posibilitatea de a se sfârși, dar și fiecare sfârșit poartă în sine potențialul unui nou început.

∞

6. Principiul Cauzalității

Nimic nu e la întâmplare, totul are o cauză.

În hermetism, se consideră că, așa cum noi provenim dintr-o sursă creatoare, la fel și tot ceea ce există își are originea într-o cauză anterioară. Chiar dacă nu vom cunoaște întotdeauna această cauză, legea cauzalității rămâne fundamentală pentru realitatea noastră. Adesea uităm că anumite situații prezente sunt rezultatul unor decizii subtile luate în trecut sau observăm coincidențe fără a le acorda o semnificație profundă. Totuși, ele există tocmai pentru că au fost cauzate de ceva.

Până și Carl Jung (1998) susținea în scrierile sale că ceea ce noi numim „coincidențe” sunt, de fapt, efecte ale unor cauze pe care nu le înțelegem pe deplin. Aceste conexiuni nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-un mecanism mai amplu al realității, unde fiecare element își are locul și rostul său. Esența Infinitului poate fi înțeleasă aici printr-o întrebare simplă pe care omenirea și-a pus-o mereu: „de ce?”.

Fiecare răspuns duce inevitabil către o nouă întrebare similară, dând în cascadă o posibilitate infinită de răspunsuri la care încă se poate întreba. Orice efect devine o cauză, iar fiecare cauză a fost, la rândul ei, un efect. Acest șir oglindește modul în care infinitul se revelează și în realitatea noastră ca omenire, provocându-ne să descoperim, să ne extindem, să explorăm și să ne depășim propria condiție.

∞

7. Principiul Genului

Atât calitățile feminine, cât și cele masculine, există în tot.

Prin acest principiu, este important să ne reamintim că una dintre legile fundamentale care guvernează realitatea noastră este polaritatea — dualitatea aparentă dintre opuse, care sunt, de fapt, două fațete ale aceleași realități.

În această lumină, polaritatea se manifestă și prin Principiul Genului, care, în viziunea hermetică, nu se limitează la biologie așa cum o cunoaștem, ci reflectă energia masculină și feminină ca principiu universal.

Energia feminină este asociată cu receptivitatea, fluiditatea și adaptabilitatea lumii. Sugerează și reflectă caracterul intuitiv și creativ al existenței, sensibilitatea emoțională, dar și capacitatea de a înțelege pe un plan mai profund. Asociată cu dezvoltarea și creșterea, aceasta inspiră dorința de schimbare, transformare și autodepășire. Deslușește unde există un potențial și hrănește prin emoție și empatie, contribuind astfel la continuitatea și evoluția lucrurilor.

Energia masculină, în complementul acesteia, se exprimă prin manifestarea potențialului, acțiune și inițiativă, fiind mai legată de rațiune și logică. Se reflectă adesea în natură și în lume acolo unde, prin necesitate, exprimă protecție și conceptul de limite. Sugerează materializarea, construirea, asigurarea stabilității lucrurilor și crearea fundațiilor solide necesare pentru dezvoltarea continuă.

Ambele energii se regăsesc în însăși natura lumii; în prezența munților, copacilor și legilor – simboluri ale stabilității și ancorării –, dar și în apele curgătoare, frunzele purtate de vânt și zborul păsărilor – expresii ale fluidității și libertății. Le descoperim și în artă, științe, distrugerea necesară pentru a crea ceva nou și, implicit, în procesul continuu de evoluție.

Cum menționează și Trismegistos (2021), „[…] energia este cea care produce schimbare, ori devenirea […] căci ființele sunt continuu zămislite din el și continuu sunt distruse.”

Deși diferite în manifestare sunt asemenea principiilor Ying și Yang. Fiecare energie este prezentă în tot, chiar și în propriul opus. Tocmai această prezență dă mișcare și continuitate în tot ceea ce există, oglindind infinitul.

∞

Concluzie

Privind prin aceste principii, infinitul în care ne aflăm nu se limitează doar la ceea ce vedem în afară, ci se extinde în tot ceea ce suntem. Esența lui ne reamintește că există în noi înșine, în natura ce ne înconjoară, în amintiri, în viziuni, în dimensiunile pe care le explorăm și în gândire.

Prin simplul fapt că suntem, infinitul va exista cât timp continuăm să-l căutăm – căci însăși căutarea este ceea ce îi dă nelimitare și continuitate.

Cine ești tu, cel care citești acum în gând? Cine ascultă, în timp ce îți răspunzi asta?

Bibliografie

Hermes Trismegistos, Corpus Hermaticum: Textele fundamentale și învățăturile tainice de inițiere în hermetism. Tradus de D. Dan și A. Alexandru. Ed. a Iv-a revizuită și adăugită. București: Ed. Herald, 2021

Main, Roderick, Jung on Synchronicity and the Paranormal. Princeton University Press, 1998.

Three initiates, The Kybalion: A Study of The Hermetic Philosophy of Ancient Egypt and Greece, Missouri: YOGeBooks: Hollister 1908