String a fost revistă de ştiinţă şi science-fiction editată în România.

Primele două numere au fost editate de Editura Baricada, următoarele de Editura Tornada în colaborare cu Editura Ecce Homo.

Redactor şef a fost doamna มิฮาเอลา มูรารู-มันเดรีย.

Colaboratori şi membri ai colectivului de redacţie au fost: ลิวิว ราดู, Mihai Bădescu, Romulus Bărbulescu, Ion Cristea, ฟลอริน มุนเทียนู, Neculai Ghinuţi, Călin Popovici şi alţii.

Revista STRING, cu apariţie trimestrială, şi-a încetat activitatea în anul 2001.

Revista String a fost lansată de Mihaela Muraru-Mândrea în 1990, la câteva luni după înfiinţarea cenaclului „String”. Publicaţia beneficia de susţinerea financiară a uneia dintre instituţiile private nou create după căderea regimului Ceauşescu, Editura Baricada, prin patronul acesteia, Eduard-Victor Gugui. O scurtă notă ce deschide numărul 5 vorbeşte de „teoria stringului, cea care a dat […] în ianuarie 1990 numele prezentei reviste”, ceea ce trebuie totuşi corectat cu precizarea că, în luna pomenită, putea fi vorba cel mult de un proiect de revistă, întrucât în vălmăşagul schimbărilor politice ale momentului revoluţionar este exclus să vorbim deja de întreprinderi editoriale temeinic aşezate şi, în plus, deschise pentru iniţiative SF.

Mai probabilă e apariţia primului număr în iunie 1990, cum găsim consemnat în altă parte. În schema redacţională îi aflăm pe Mihaela Muraru-Mândrea, ocupând funcţia de redactor-şef, alături de Mihai Bădescu (redactor-şef adjunct), Romulus Bărbulescu (redactor literar), Florin Munteanu (redactor ştiinţific) şi alţi câţiva sufletişti. Subtitlul publicaţiei este „revistă de ştiinţă prospectivă şi science fiction”, ceea ce justifică prezenţa masivă a articolelor de popularizare a aspectelor furnizate de unele cercetări ştiinţifice de frontieră, precum şi a celor rezervate inteligenţei artificiale, „cazurilor neelucidate” (CNI) din ozenistică etc.

Astfel, în numărul 2, un articol intitulat Inteligenţa artificială – încotro? este semnat de Dan D. Farcaş, iar Mihai Bădescu prezintă un proiect de „migraţie interstelară” cu vehicule constituite de cometele special amenajate, în vreme ce Eugen Celan tratează Parapsihologia ieri şi astăzi. György Mandics discută dosarul „becurilor electrice stranii” din basoreliefurile templului egiptean de la Dendera. Segmentul de SF constă din traduceri de povestiri deja clasice, precum Cele nouă miliarde de nume ale Domnului de Arthur C. Clarke, Fiara de Harlan Ellison şi Tricentenarul de Joe Haldeman, partea rezervată românilor fiind şi ea bazată pe reluări de texte mai vechi, precum scenariul lui George Anania şi Romulus Bărbulescu intitulat Planeta umbrelelor albastre, preluat din CPSF. Între colaboratorii acestor prime două numere îi întâlnim pe Horia Aramă, Dorel Dorian, Alexandru Mironov (cu articole despre Gérard Klein) şi Ştefan Ghidoveanu, care tratează Începuturile filmului ştiinţifico-fantastic.

Înainte de a-şi fi putut constitui un profil propriu bine definit, revista a trebuit să facă faţă unor zguduiri financiare, ca urmare a faptului că Editura Baricada renunţă la susţinerea pe mai departe a proiectului. Numărul 3 apare sub egida Editurii Tornada şi e finanţat de Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti. Pentru următoarele trei numere, Editura Tornada se asociază cu Editura Ecce Homo, până la decesul lui Ion Cristea, directorul acesteia din urmă şi noul finanţator al proiectului String. Redacţia suferă acum transformări, unele nume mai vechi fiind înlocuite cu Liviu Radu (redactor literar), Ion Cristea (redactor ştiinţific) şi Tudor Popa (responsabil pentru grafică şi copertă).

Numărul 5 face o campanie specială pro domo, publicând materiale precum Teoria string şi unificarea fizicii (fragmente din A Brief History of Time) de Stephen Hawking, Stringul şi urzeala cosmică de Fritjaf Capra, Teoria coardelor şi fizica viitorului de Mihaela Muraru-Mândrea, String şi posibilităţi SF de Liviu Radu.

După o întrerupere de doi ani, publicaţia îşi reia cursa cu numărul 7 (apărut în ultimul trimestru al anului 1997), sub egida Editurii Tornada, dar în colaborare cu Centrul de Ştiinţă Prospectivă şi Science-Fiction şi cu fonduri câştigate prin licitaţie la Direcţia Municipală pentru Tineret şi Sport Bucureşti. Pe lângă redactorul-şef, neschimbat, în componenţa redacţiei găsim acum doi redactori literari (Liviu Radu şi Ana-Maria Negrilă), alături de Robert David, care preia sectorul ştiinţific al revistei.

Pe parcursul celorlalte numere din String, până la nr. 19 (ultimul de care avem cunoştinţă), redacţia va suferi în continuare modificări: Mihaela Muraru-Mândrea apare pe funcţia de director, redactorul-şef este Robert David (editorialistul incisiv al acestei etape), Ana-Maria Negrilă figurează ca secretar general de redacţie, Liviu Radu preia sarcinile redactorului ştiinţific, iar pe pe Costi Gurgu îl găsim funcţia de redactor literar.

Pe parcursul evoluţiei sale, revista a început să dea mai multă atenţie creaţiei originale, publicând materiale de Mihail Grămescu, Jean-Lorin Sterian, Ovidiu Bufnilă, Andrei Valachi, Florin Pîtea şi alţii, între care nu în ultimul rând componenţii redacţiei. Deficienţe de corectură fac uneori textele greu lizibile, lucru semnalat la un moment dat de Ona Frantz într-un comentariu la numărul 9 din String, unde o povestire a Anei-Maria Negrilă (Trickster) ajunge să-şi respingă cititorii „pentru simplul motiv că sunt în ea mai multe greşeli de tipar decât boabe de orez într-un ardei umplut cu orez”. Partea cu adevărat remarcabilă a publicaţiei este iniţiativa şi constanţa numerelor tematice, începând cu deja menţionatul număr 5, dedicat stringului, şi urmat de altele, pe teme ca mitologia, integrarea, istoriile alternative, apa, Faust etc.

Un premiu obţinut de revistă la RomCon 1990 a urmărit mai degrabă să-i semnaleze prezenţa în peisajul cultural al publicaţiilor autoînsărcinate cu promovarea SF-ului românesc în tentativele sale de reînnoire postrevoluţionară. După încetarea apariţiei, publicaţia a mai avut o zvâcnire de revenire la viaţă – infructuoasă, din păcate – prin încercarea de relansare a Centrului pentru Ştiinţă Prospectivă, Creativitate şi Ficţiune „String”. Alexandru Mironov, Ion Hobana, George Anania, Florin Munteanu, în calitate de membri fondatori ai Asociaţiei, de asemenea Liviu Radu şi Ana-Maria Negrilă, ca redactori tradiţionali ai revistei, s-au străduit să „predea Stringul generaţiei următoare”, cum sună un punct din programul manifestărilor din decembrie 2010.

„String” – revistă de ştiinţă prospectivă şi science-fiction. Editor: editura Baricada, Bucureşti. Apare în 1990. Redactor-şef: Mihaela Muraru-Mândrea. Redactori: Mihai Bădescu, Romulus Bărbulescu, Florin Munteanu, Călin Popovici. Periodicitate: bianual.

Nr. 1/1990 – format: A4, 48 de pagini, tipărită şi legată, ilustraţii alb-negru, coperte color.

Nr. 2/1990 – format 23×16 cm, 32 de pagini, ilustraţii alb-negru, coperte color.

Nr. 3/1991 – format 20×14 cm, 32 de pagini, ilustraţii alb-negru, coperte alb-negru.

Nr. 4/1992 – format 24×16 cm, 32 de pagini, ilustraţii alb-negru, coperte alb-negru.

Nr. 5/1992 – format 24×16 cm, 32 de pagini, ilustraţii alb-negru, coperte color.

Editorialele, apărute în numerele 3 şi 5 explică cititorilor cauzele care au provocat variaţiile de fomat şi de număr de pagini. Programul estetic este destul de neclar: revista îşi doreşte să aducă informaţii speciale, dorind să stimuleze gândirea avangardistă românească (s.n.).

Din cuprins: articole vizând ştiinţa de frontieră, OZN-istică, paleoastronautică, parapsihologie, interviuri, scenarii de film, ilustraţii foto din filme, cronici de film, poşta redacţiei.

Interesantă se arată formula redacţională, care adună la un loc specialişti din domenii conexe: scriitori şi graficieni SF, oameni de ştiinţă, critici de film. Din cauza frecvenţei reduse a apariţiilor, s-a preferat formula colaboratorilor celei a profesioniştilor angajaţi.

Texte referitoare la activitatea Revistei String preluate din următoarele pagini web:

[1] Wikipedia în limba română – String

[2] Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy – Reviste SF – autor Mircea Opriţă, material publicat în data de 19 septembrie 2011

[3] Revista Nautilus – Presa literara SF – autor Aurel Cărăşel, material publicat în data de 1 iulie 2012